Nicolae Boghian_CMYK

Stau eu să ascult

După cum se așează lumina
după cum  unghiul ei deschide
aripa unei păsări
iar ochiul ei dă vedere vederii
din adâncuri
după cum tresare petala begoniei
și roșul ei de carne inundă
retina răzorului
după cum își saltă un iepure umbra
și vulpea cea roșie își duce
puii pe spate
așa stau eu să ascult
ce nu-i deschis ascultării
și să văd ce nu-i înfățișat
cuantei purtătoare de germeni
albaștri
Eu – doar să am grijă
de puii din streașină
să cadă în ciocurile lor deschise
ca niște flori carnivore
diamante de rouă
lacrimi culese de pe obrajii
vestejitelor priviri în ele însele

Colac peste pupăză

Și apoi colac peste pupăză
de la mine se așteaptă lucruri mari
transformări uimitoare
declarații că nu sunt egalul
divinității
că în spatele clipei în care
mi-e teamă că nu voi apuca
superlumina mântuirii
stă de fapt un spadasin roșu de mânie
că divinitatea nu a dezvăluit
formula magică a Universului
să-i taie lui sabia
și în noaptea dintre flux și reflux

Cu genunchii la gură

Mai mult decât toate
o, mai mult decât linia orizontului
pe care îl pictez cu genunchii
la gură
mă înfricoșează nervurile frunzei
rămase drept sprijin
pentru rochia de bal a omizii
felul cum măduva vederii lor
e purtată ca o trenă
dintr-un regn în altul
în vreme ce scoarța și trunchiul
și adeneul copacului
ascultă știri și fac schimb de
orchestre
iar pe bancă la umbră
bătrânii savanți își mai pun
întrebări despre pactul cu diavolul

O eșarfă subțire

Ai vrea să prinzi clipa fericirii
când Dumnezeu vorbește
cu sine însuși ?
mă pune la încercare eu-l meu
ieșit ca dintr-o căpiță de fân
căreia țipătul unui albatros
sihăstrit la munte îi ia vârful
și-mi dă coate să mă grăbesc
cu răspunsul
s-ar putea să nu mai apuc
reluarea întrebării
mulți așteaptă minunea aceasta
dar iată eu sunt alesul…
iar eu trag de timp
pun cap la cap gândurile
ca niște gâze roșii cu puncte
negre
sau negre cu puncte…
a trecut clipa țipă triumfător
celălalt ce mă conține
și pac închide oblonul
activează sistemul de securitate
bate cuie în pereți
adună orice obiect tăios
întrerupe toete utilitățile
dar nu apucă să observe
cum cineva înoată prin nămeți
și flutură grăbit deasupra capului
o eșarfă subțire
ca acelea ce se așează atent
când se depun coroane…