”Ceahlăul” își face o datorie de onoare în a continua această rubrică în cinstea tuturor celor care au promovat sportul nemțean, sportivi, antrenori, ”sponsori”, ziariști sau, pur și simplu, iubitorii ai sportului. Este interesant și plin de învățăminte să poți vedea începuturile unui fenomen, să vezi entuziasmul, dar și greutățile, să constați continuitatea, dar și eșecurile, să urmărești traiectoriile unor personalități complexe. Sportul nemțean, credem noi, merită acest efort, atât cât putem noi să-l facem și așteptăm alături pe oricine are date interesante care să se integreze în acest demers. (A. MOISE)
VOLEI
Divizia A: Ceahlăul – IEFS Bucureşti 1-3 (9, -4, -14, -11)
Cu destul regret am consemnat miercuri seara o nouă înfrângere pe teren propriu a voleibalistelor de la Ceahlăul şi mâhnirea noastră este cauzată nu atât de rezultatul în sine, ci a conturării din ce în ce mai pregnant a concluziei că echipa locală este incapabilă să aspire deocamdată la un loc mai acătării în campionat. Nu prea ştim bine ce s-a realizat în perioada pregătirilor, cert este că am remarcat un regres vădit în condiţia fizică a gazdelor, sesizabil în amorţeala care le-a cuprins chiar din setul al doilea. Lipsa de mişcare în teren a constituit cauza esenţială a acestei înfrângeri şi ea este de natură să spună multe. Motivele descreşterii volumului de efort ar putea fi cauzate atât de dozarea necorespunzătoare a antrenamentelor, cât şi a unei vieţi sportive necontrolate îndeajuns. Oare actuala garnitură nu mai vrea să câştige nici măcar partidele susţinute acasă? De ce enervări şi apostrofări la tonuri joase între jucătoare? Să fi pus victoria asupra Voinţei Miercurea Ciuc vreun nimb de glorie pe capul lor şi noi să nu ne fi dat seama până acum? S-au au intrat în “hora“ retrogradării şi nu le mai pasă de nimic? Primul set debutează în nota de dominare a localnicelor, încurajate frenetic de spectatorii prezenţi în sala Ceahlăul. A fost singura parte a întâlnirii în care pietrencele au combinat lucid, asigurându-şi în cele din urmă un avantaj suficient pentru a câştiga setul. Se părea că meciul nu va pune probleme deosebite. Dar, din al doilea set, încep penibilele invitaţii între jucătoare la preluări, urmate de imputări nervoase în momentele de nereuşită. Cu excepţia Iuliei Popa, Tereza Viruzab şi Adriana Albiş s-au comportat fantomatic. Aşadar, în setul al doilea, studentele atacă decise şi de la 7-0 pentru ele, ajung la 10-2 şi imediat la 15-4. Am apreciat în schimb jocul Luizei Zaharia, care, ca ridicătoare, munceşte foarte mult pentru a-şi depăşi condiţia de simplă rezervă. Şi, fiindcă suntem la capitolul aprecieri, să amintim jocul excelent al Elenei Nodea şi al Marianei Pripiş de la IEFS, care şi-au condus cu uşurinţă colegele la obţinerea victoriei. Setul trei a creat oarecare tensiune. Totuşi, nu ne-am putut explica cum de s-a ajuns de la scorul de 7-2 pentru Ceahlăul la 10-7 pentru adversare? Au urmat câteva scoruri egale, la 12, la 13, şi la 14, dar două greşeli ale Anei Zotta, plus una “antologică” a Anei Gheorghe au făcut ca setul să fie cedat. Ultima parte a întâlnirii a furnizat un joc anost, în care Ceahlăul nu şi-a mai putut reveni de pe urma şocurilor anterioare. (L. Cristian, Ceahlăul, vineri, 6 martie 1970)
Divizia B: Viitorul Săvineşti – Vagonul Ploieşti 3-1 (5, 10, -9, 12)
A fost o întâlnire pe care spectatorii iubitori ai genului, prezenţi la această primă evoluţie acasă a Viitorului în returul campionatului, au urmărit-o, fără îndoială, cu plăcere. Nu doar fiindcă victoria obţinută în final ar fi reconfortantă şi ar şterge din memoria noastră orice urmă de nemulţumire provocată de comportarea în continuare inegală a jucătorilor de la un meci (sau chiar set) la altul. Satisfacţia de care vorbeam se datorează capacităţii sporite de luptă pe care o remarcam la echipa săvineşteană, calitate care s-a dovedit indispensabilă în acel dramatic set IV, când oaspeţii, îmbărbătaţi de victoria nesperată în setul precedent, au luptat cu multă îndârjire pentru a tranşa în favoarea lor disputa cu Viitorul. Cum s-a ajuns la acest moment critic? După un prim set ce poate fi caracterizat ca nepunând probleme gazdelor care s-au mişcat dezinvolt, efectuând un blocaj prompt şi atac eficace, şi un set secund parcă prevestitor de rele, oaspeţii zvâcnesc iar încă din startul celui de-al treilea timp de joc şi Viitorul, după o timidă cursă de urmărire cedează: 0-6, 3-6, 3-7, 4-7, 4-8, 4-11, 6-11, 6-12, 9-12, 9-15. Căutând o explicaţie pentru pierderea setului, ne gândim în primul rând la insuficienta concentrare şi clarviziune în acţiuni, manifestată în această parte a jocului probabil din cauza convingerii, timpuriu formulată, într-o victorie sigură. Iar rezultatul s-a văzut imediat: monotonie în atac, pase executate defectuos de către ridicători, neatenţie la dublaj şi acoperirea defectuoasă a spaţiului de joc. În plus, neutilizarea (de către coechipieri) a lui Aman, unul dintre cei doi jucători periculoşi duminică în atac (al doilea a fost Mărgineanu), a făcut să consemnăm disputarea unui al 4-lea set. Victoria s-a înregistrat cu mari emoţii, într-un final de set punctat de atacurile finalizate mai ales prin Aman, pe care colegii săi l-au “redescoperit” în sfârşit: 0-4, 5-5, 6-6, 9-6, 9-9, 10-10, 14-12, 15-12. Profesorul Nicolae Teodorescu, antrenorul formaţiei Viitorul a folosit următorii jucători: Mărgineanu, Avarvarei, Notaru, Ilie Florin, Aman, Biţă, Ţarălungă, Nicu Florea, Iosub. (I. V. Şerban, Ceahlăul, marţi, 10 martie 1970)
Divizia A: Ceahlăul – Universitatea Timişoara 2-3 (-9, 1, 15, -6, -6)
Înfrângerea de duminică a echipei locale ne-a confirmat odată în plus ipoteza, formulată dupa partida cu IEFS, a lipsei de condiţie fizică suficientă pentru divizia A a voleibalistelor de la Ceahlăul. Şi este curios că formaţiile de anul trecut cu care ele jucau de la egal la egal au evoluat vertiginos, în vreme ce garnitura clubului din str. Ştefan cel Mare a stagnat îngrijorător până astăzi, ajungând la înfrângeri de-a dreptul penibile pe teren propriu. Ceahlăul a devenit o echipă de trei seturi, care-şi trage sufletul în al 4-lea şi renunţă la luptă în al 5-lea. Ea a pierdut în câteva luni cadenţa pregătirilor intense care pretind multă, foarte multă mişcare, ajungând să joace un “volei de plajă” – static, lipsit de luptă acerbă pentru fiecare balon, pentru fiecare fază la fileu. Ca să nu mai spunem că nimic din procedeele moderne, spectaculoase şi eficace, nu-i sunt familiare – loviturile de atac executate din a doua pasă, pasele din săritură la fileu şi chiar atacul simultan, care totuşi mai “pâlpâie” din când în când, dar insuficient pentru victorie. Lecţia acestei săptămâni negre pentru voleiul pietrean sperăm să se soldeze cu multe concluzii din partea celor ce trebuie să le tragă, pentru găsirea unor soluţii ale comportamentului imediat şi de perspectivă al echipei locale. Am asistat la o dispută dârză, echilibrată în special în primele trei seturi. Studentele au un început surprinzător de puternic, conduc în primul set cu 10-1; se relaxeaza câteva momente, permiţând gazdelor să se apropie: 10-7, dar din nou iniţiativa trece de partea adversarelor care câştigă cu 15-9. În setul al doilea pietrencele par încălzite, joacă deconectate de emoţie şi datorită unor preluări inspirate şi a unui atac bine condus de Tereza Viruzab, conduc cu 12-0 şi încheie cu 15-1(!). Şi în setul următor dublajul este eficace: Ceahlăul pare dornică de victorie şi aruncă în joc toate resursele, terminând la mare luptă, după scoruri egale la 14 şi la 15. Dar tocmai când se impunea mai multă stapânire de sine şi mai multă concentrare, pietrencele sunt epuizate, permiţând Universităţii să câştige două seturi care să le asigura victoria. În tot acest răstimp am consemnat câteva execuţii în forţă ale Adrianei Albiş şi accidentarea Iuliei Popa, rămasă cea mai lucidă voleibalistă din team-ul gazdelor. Speranţe de “supravieţuire” în prima divizie mai sunt, dar pentru aceasta este nevoie de multă muncă la antrenamente şi de multă dăruire în timpul partidelor. Astfel, tot ce s-a realizat în câţiva ani riscă să se spulbere în vânt, din cauza indiferenţei şi neseriozităţii în pregătire. Se poate că din acest punct de vedere şi antrenorul Constantin Hîncu să dovedească o exigenţă diminuată faţă de cea de la debutul campionatului. Oricum, trebuie făcut parcă altceva…
Ceahlăul: Ana Gheorghe (Mioara Fenechiu), Iulia Popa, Ana Zotta (Luiza Zaharia), Adriana Albiş, Tereza Viruzab, Ana Viruzab. (Cristian Livescu, Ceahlăul, marţi, 10 martie 1970)
FOTBAL
Un nou “amical “ de fotbal: Ceahlăul – Victoria Roman 2-0 (0-0)
* ambele echipe au ieşit învingătoare în lupta cu noroiul
* portarul Matache pe un post nou
* antrenorul Virgil Rizea are “dureri de cap”
Antrenorii Virgil Rizea şi Tiberiu Căpăţână, au fost privaţi de posibilitatea rodării şi verificării jucătorilor în compania unor echipe de valoare (la Ceahlăul se vorbea cândva de partide cu divizionare B şi A). Aşa că, frumoasele planuri rămânând pe hârtie, a fost găsită soluţia programării unei… a treia întâlniri între Ceahlăul şi Victoria. Partida, disputată sâmbătă după-amiază pe terenul de zgură (transformat într-o mare de noroi), a fost revelatoare pentru dăruirea cu care toţi jucători au abordat întrecerea şi ne-am fi dorit ca această risipă de energie să o vedem răsplătită printr-o asistenţă publică cât mai numeroasă. Cele două reprize a câte 35 de minute au avut o desfăşurare vădit incomodată de starea terenului şi pietrenii, care au avut mai multe perioade de iniţiativă în purtarea “ostilităţilor”, au concretizat una din ocaziile de gol: min. 55 – Zaharia execută o lovitură liberă de colţ, iar Dragu reia balonul în plasa din interiorul careului; min. 60 – Meder scapă singur cu portarul Botez şi trimite pe lângă el, dar mingea poposeşte într-o baltă, undeva în imediata apropiere a liniei de poartă; venit vijelios din urmă, Negustoru o expediază violent în plasă. Important – la această oră – mi se pare să remarcăm că, în timp ce antrenorul Căpăţână aşteaptă optimist returul, având la dispoziţie un lot numeros, de care se declară mulţumit, Virgil Rizea are serioase “dureri de cap” provocate tocmai de nesiguranţa care domneşte încă în privinţa completării lotului. Antrenorul Ceahlăului este deocamdată în situaţia de a avea la dispoziţie doar 13-14 jucători şi un singur portar – Mitrofan; cel de-al doilea jucător pe acest post – Matache – neavând încă obţinută legitimarea, a evoluat în meciul de sâmbătă ca… arbitru.
Ceahlăul: Mitrofan – Nicoară, Iencsi, Gheorghe, Zaharia, Niţă, Dragu, Marin, Meder, Negustoru, Renţea (Belizna).
Victoria: Teodorescu (Botez) – Zăloagă (Moraru), Monu, Otic, Capoianu, Catargiu (Hadvany), Sârcu I (Radu), Ion Ionică (Sârcu II), Apostol, Ungureanu, Decu. (Constantin Bostan, Ceahlăul, marţi, 10 martie 1970)
Cu fotbaliştii de la Ceahlăul în “săptămâna numărătorii inverse”
Pe jucătorii echipei de fotbal Ceahlăul i-am găsit marţi dimineaţă, pe terenul de zgură, la un antenament condus de Traian Coman (Virgil Rizea devenise “indisponibil” din cauza unei stări gripale). Era ora 10, 30 şi – odată cu ultimii întârziaţi (Nicoară şi Marin) – m-am îndreptat spre terenul anexă care, păstrând încă urmele “brazdelor” întoarse în amicalul de sâmbătă cu Victoria Roman, devenise impracticabil. Celor 14 jucători prezenţi la antrenament li s-au adăugat Traian Coman şi un portar de la juniori, astfel încât cele două formaţii de câte 8 au evoluat în următoarea componenţă: Mitrofan – Dragu, Niţă, Belizna, Negustoru, Baicu, Renţea şi Coman; de partea cealaltă: Nicoară, Iencsi, Gheorghe, Zaharia, Marin, Meder, Pătraşcu şi un junior. La capătul celor 40 de minute, scorul era favorabil celei de-a doua echipe cu scorul de 8-4, toţi jucătorii manifestând multă poftă de joc şi gol, unii dintre ei savurând chiar prea mult momentele petrecute în compania balonului (Renţea, Dragu, Marin). A doua zi, la antrenamentul desfăşurat pe terenul mare, l-am întâlnit pe Virgil Rizea urmărind “direct interesat”, de la mijlocul terenului, o miuţă la… trei porţi. Jucătorii din compartimentele ofensive (Renţea, Baicu, Marin, Dragu, Negustoru, Pătraşcu şi Meder) căutau să străpungă apărarea ce proteja poarta lui Mitrofan (formată din Nicoară, Iencsi, Gheorghe, Zaharia, Belizna), în timp ce aceştia din urmă aveau şansa să-şi finalizeze ieşirile în atac la cele două porţi mici dispuse la extremităţile liniei de centru. Problema nr. 1 la ora actuală este pentru Ceahlăul legitimarea unui al doilea portar necesar pentru retur. Deşi, cu rândurile rărite, echipa pietreană aşteaptă returul cu multă ambiţie şi dorinţă într-o bună comportare. Lotul formaţiei Ceahlăul cuprinde deocamdată numai doi jucători nou legitimaţi (Marin şi Belizna); lor li se adaugă Meder, care a fost reprimit în lot ca urmare a seriozităţii cu care s-a pregătit în perioada de întrerupere a campionatului. (Constantin Bostan, Ceahlăul, vineri, 13 martie 1970)
BOX
Pugiliştii pietreni au evoluat la Botoşani
La sfârşitul săptămânii trecute, echipa de box a clubului Ceahlăul şi-a continuat seria verificărilor înaintea fazei zonale a Campionatului republican de juniori, întâlnind la Botoşani formaţia Avântul. Gala a purtat amprenta improvizaţiilor, prin slaba ei organizare, dar a constituit o experienţă utilă pentru tinerii pugilişti pietreni care, deşi învinşi cu 12-8 de gazde, şi-au arătat superioritatea valorică în câteva întâlniri sau au înfruntat curajos adversari mai vârstnici şi mai rutinaţi. O comportare frumoasă au avut Mihai Donciu şi Gheorghe Mantu, care au învins într-o manieră categorică, furnizând totodată şi plăcute demonstraţii de box. Alexandru David a obţinut prima sa victorie într-o întâlnire pe ring, depăşind tracul caracteristic începutului. Învinşii au intenţionat să reziste în companii dure şi ar fi putut realiza puncte preţioase, dacă ar fi îmbinat calităţile fizice incontestabile de care dispun cu o gândire tactică impusă de situaţie. Astfel, Sergiu Grădinaru nu a căutat să plaseze loviturile sale puternice în încleştările decisive, Gheorghe Bumbu nu a profitat îndeajuns de pe urma derutantei mobilităţi, mulţumindu-se doar cu unele sclipiri, iar Ion Călin, proaspăt promovat în echipă, s-a dovedit insuficient rodat, deşi un meciu nul în cazul întâlnirii sale cu Ştefan Cucu ar fi fost mult mai echitabil. Pe Călin îl aşteptăm reabilitat fiziceşte într-o apropiată reuniune, pentru că şi-a dovedit cu acest prilej talentul şi îndemânarea în stare să ne dea dreptul să sperăm în el. La fel, şi pe Mihai Glosaru. (C.I. Munteanu, Ceahlăul, marţi, 10 martie 1970)
ATLETISM
Eleonora Monoranu – la “europenele” de sală de la Viena
Excelentul record de sală (6,3 sec. la 50 m plat) stabilit în februarie, la Campionatele naţionale de atletism desfăşurate la Bucureşti, de către Eleonora Monoranu, componentă a CA Roman, a făcut din sfioasa elevă în clasa a IX-a o veritabila speranţă internaţională. După cum se ştie, în zilele de 14 şi 15 martie, în celebra sala “Wiener Stadhalle” se vor desfăşura Campionatele Europene de atletism pe teren acoperit, la care echipa României va participa cu cei mai valoroşi sportivi, dovediţi în formă în sezonul de iarnă. Printre aceştia se numără şi reprezentata judeţului nostru Eleonora Monoranu. (Ceahlăul, vineri, 13 martie 1970)
