pietricica turism

”Ceahlăul” își face o datorie de onoare în a continua această rubrică în cinstea tuturor celor care au promovat sportul nemțean, sportivi, antrenori, ”sponsori”, ziariști sau, pur și simplu, iubitorii ai sportului. Este interesant și plin de învățăminte să poți vedea începuturile unui fenomen, să vezi entuziasmul, dar și greutățile, să constați continuitatea, dar și eșecurile, să urmărești traiectoriile unor personalități complexe. Sportul nemțean, credem noi, merită acest efort, atât cât putem noi să-l facem și așteptăm alături pe oricine are date interesante care să se integreze în acest demers. (A. MOISE)

BOX

box

Aparat electronic destinat antrenamentului pugilistic

Un interesant experiment a fost realizat de curând în sala sporturilor Ceahlăul, de antrenorul Constantin Maxim, care pregătește lotul de box al clubului. Este vorba de o ingenioasă construcție electronică, destinată în exclusivitate studiului riguros științific al antrenamentelor efectuate de tineriii pugiliști nemțeni. Prin acest aparat se urmărește în principal, îmbunătățirea continuă a luptei corp la corp cu adversarul, dezvoltarea vitezei de reacție a pugilistului precum și orientarea preciziei și forței loviturilor plasate. Pentru satisfacerea acestor deziderate, care ocupă un loc de seamă în cadrul cercetărilor de specialitate, sunt necesare: un manechin cauciucat, pe suprafața căruia sunt dispuse prin puncte luminoase, părțile vulnerabile admise de regulament, și un tablou de comandă, unde impulsurile luminoase sunt urmărite și selectate pe o diagramă specială, în stare să înregistreze eficacitatea loviturilor. Prin intermediul acestui aparat se ajunge treptat la perfecționarea unor anumite lovituri și reflexe. După câte suntem informați și noi, și echipa de specialiști care a contribuit la valorificarea ideii antrenorului Constantin Maxim (M. Vornicu, Nicolae Ogrin, C. Berescu, cu sprijinul direct al CJEFS Neamț) prototipul aflat la Piatra Neamț este unic în lume, ca principiu de funcționare și ca eficiență practică. Confruntările cu cercuri largi de specialiști din țară va adăuga, desigur, alte și alte experimente moderne. Deocamdată, începutul a fost făcut și el poate stârni pasiuni ”cibernetice” și altor ramuri sportive individuale, care încă se complac într-un empirism desuet.

(Cristian Livescu, Ceahlăul, vineri, 17 octombrie 1969)

VOLEI

constantin hancu 03

Mâine începe campionatul diviziei A feminine de volei

Trei antrenori răspund întrebărilor adresate de ziarul nostru:

1. Aveți ”secrete” în pregătirea unei echipe feminine? Credeți că la conducerea unei formații masculine ați fi mai avantajat?

2. Vă socotiți cu ceva părtaș la criza prin care trece actualmente  voleiul feminin românesc, ținând cont că dispunem totuși de câteva loturi de club puternice?

3. Ce rol acordați factorului psihologic în relația antrenor-jucător (și invers)?

4. Riscați un pronostic: cine va câștiga actuala ediție a campionatului și cine va retrograda?

Gheorghe Constantinescu (antrenor emerit, Dinamo București)

1. Nu știu dacă se cuvine denumirea de ”secrete”, la ceea ce facem noi. Totul ține de experiență. Cu excepția voleiului japonez, nu se poate vorbi de ceva miraculos în tehnica acestui joc. Personal, am antrenat și echipe de băieți, astfel că pot afirma cu certitudine că la fete este cu mult mai greu; pur și simplu, nu ai niciun pic de liniște cu ele.

2. Criza voleiului nostru nu stă atât în lipsa de talente, cât sub aspect organizatoric. Totuși se poate închega o echipă națională puternică cu ceea ce dispunem. Marea greșeală de până acum a fost că s-au experimentat prea multe sisteme cu acest lot, or experimentele fără legătură între ele s-au dovedit riscante.

3. În special la echipele feminine, factorul psihologic e determinant. Un prim aspect: e de ajuns să le zâmbească cineva din tribună, un spectator să fie mai gălăgios, sau să izbucnească cearta între jucătoare, că partida poate fi lesne pierdută. Un alt aspect e acela al încrederii reciproce între antrenor și jucătoare, precum și a echipierelor între ele. Acesta e unul dintre motivele pentru care a eșuat recent echipa noastră națională. La mondialele din 1956 am avut un lot cu mult mai omogen. În sfârșit, sportivii noștri nu au ajuns încă la conștiinciozitatea maximă a pregătirii lor, existând încă mult formalism în ceea ce fac.

4. Există un decalaj mare între echipe. Titlul se va decide între Dinamo, Rapid și Penicilina. Urmează un pluton mediu – Medicina și Politehnica Timișoara, întărite considerabil în vara aceasta. Farul care și-a întinerit întreaga echipă și IEFS-ul. S-ar putea ca în acest grup să se infiltreze și Ceahlăul, care în Cupa Semicentenarului mi-a dovedit că se află în progres. Urmează apoi zona retrogradării, în care intră celelate echipe, inclusiv CPB-ul și CSM Sibiu, aflate actualmente în mare declin.

Davila Plocon (antrenor Rapid București)

1. Nu există ”secrete”. Elementele fizico-tactice la o echipă de volei sunt suficiente pentru afirmarea ei. Pregătirea tehnică, de exemplu, nu poate fi omisă nici de campioana mondială. În privința comparației cu echipă masculină, nu mi-am pus până acum o asemenea problemă, n-am meditat nici asupra avantajelor, nici a dezavantajelor posibile.

2. Îmi cereți, cum s-ar spune, o autocritică. În privința mea, sunt de puțină vreme la conducerea echipei Rapid, ca să ajung la faza mustrărilor de conștiință. Privind voleiul feminin, în general, criza s-a produs din cauza schimbului între generații: cea vârstnică este epuizată acum, pentru că am supus-o unor eforturi prea mari, iar cea tânără încă nu s-a afirmat pe deplin. Avem nevoie de câțiva ani pentru redresare.

3. Dintre două echipe la fel de bine pregătite tehnico-tactic să spunem, câștigă aceea care profită de atmosfera dăruirii totale jocului.

4. Nu cunosc valoarea echipelor feminine, deoarece de doi ani, cât am antrenat echipe în străinătate, am pierdut contactul cu campionatul diviziei A. Lupta pentru titlu se va da însă, cred eu, între noi și Dinamo. Ceahlăul mi s-a părut o echipă care cred că în acest an va fi scutită de emoțiile retrogradării. Joacă însă cu prea puțină ambiție, deși, mi-a dovedit-o, este capabilă de faze frumoase.

Constantin Hîncu (antrenor Ceahlăul Piatra Neamț)

1. La o echipă masculină, regimul de lucru e mai avantajos pentru mine ca antrenor. Dar și cerințele sunt cu mult mai mari. Reușita în cazul unei formații feminine rezidă în îmbinare armonioasă între efortul maxim impus de antrenamentul modern și particularitățile fiziologice specifice. Fără antrenament intensiv până la epuizare, nu se poate face astăzi sport. La volei mai e nevoie, în plus, de concentrare și de spontaneitate. În privința aceasta, echipele masculine sunt preferabile.

2. Părerea mea e că nu avem loturi de club puternice. Dinamo și Rapid nu-și cresc jucătoare, ci profită de pe urma altor secții de volei din țară. Părtași la criza voleiului suntem toți antrenorii. Păcatul nostru mare a fost lipsa de orientare în promovarea cât mai rapidă a tinerelor talente. În această privință, școlile sportive sunt veritabile pepiniere pentru echipele de club. Federația împreună cu Ministerul Învățământului, ar trebui să aprecieze antrenorii, nu după locurile din divizia școlară, ci după numărul jucătorilor promovați în categorii superioare.

3. Antrenorul poate crea un climat de lucru dar poate da naștere și la delăsări în pregătire. Ca antrenor, când ți-ai ales această meserie, trebuie să știi ce vrei, ce să ceri jucătoarelor, cum să ceri. În timpul partidei, antrenorul trebuie să inspire încredere echipei, să aibă calm și să intervină în momentele decisive. Aceasta presupune o cunoaștere perfectă a elevelor. Chestiunea aceasta psihologică e fundamentală în joc. La antrenament se făurește doar ambiția.

4. Cele mai mari șanse de a obține titlul le are Dinamo, indiferent de rezultatele din Cupa Semicentenarului. Are un lot omogen, cu multă experiență. Vor retrograda, probabil, cele două nou-promovate -Progresul București și Voința Miercurea Ciuc, căci diferențele între diviziile B și A sunt prea mari pentru a le face să reziste. Noi -Ceahlăul – vom termina la mijlocul clasamentului.

(Anchetă realizată de Cristian Livescu, Ceahlăul, sâmbătă, 18 octombrie 1969)

VOLEI

adriana albis bobeanu 03

Voința Miercurea Ciuc – Ceahlăul Piatra Neamț 0-3 (-4, -14, -13)

Prima etapă a campionatului diviziei A de volei a consemnat o prețioasă victorie a echipei din Piatra Neamț, la capătul unei partide viu disputate, în compania proaspetei promovate – Voința Miercurea Ciuc. Echipa gazdă, recunoscută pentru tactica ei, decurgând din talia modestă a voleibalistelor și din mobilitatea cu care ele reușesc să acopere spațiul de joc, a fost derutată încă din primele momente de atenția și rapiditatea existente în atacul și apărarea adversarelor. Așa se face că nu au putut depăși în niciun fel faza critică a emoțiilor și timorării cu care au debutat și s-au lăsat dominate cu destulă ușurință până la ultimul serviciu. În setul întâi, diferența de pregătire s-a evidentiat cu pregnanță. Localnicele se pierd și permit echipei Ceahlăul să joace dezinvolt, fără greșeală, și să câștige clar: 15-4. În setul următor nu se poate vorbi atât de o revenire a voleibalistelor de la Voința, cât de acea subapreciere a adversarelor, care și-a făcut apariția la reluare în teamul nemțencelor. De la 9-9, în urma câtorva greșeli evitabile, tabela de marcaj ajunge brusc la 14-9 în favoarea Voinței. De acum încolo, însă, Ceahlăul joacă din nou atent, remontează handicapul și își adjudecă spectaculos setul: 16-14. În ultima parte a meciului, oaspetele se avântă din ce în ce mai periculos, conducând tot timpul. Iată evoluția scorului: 5-0, 12-8, 14-11, 14-13, 15-13. Finalul, după cum se poate vedea, a fost pasionant, la o diferență foarte strânsă. Întâlnirea a fost presărată de câteva faze de spectacol autentic, prilejuite în special de pietrence, care nu odată s-au întrecut pe sine în construirea atacurilor. O noutate în evoluția lor: nu s-au pierdut, așa cum făceau de obicei, în momentele decisive. Merită evidențiată întreaga echipă și în special jucătoarele de bază: Ana Gheorghe, Tereza Viruzab, Mioara Fenechiu, Adriana Albiș, Ana Zota. Pe parcurs a fost folosit întreg lotul.

(C.I. Munteanu, Ceahlăul, marți, 21 octombrie 1969)

ATLETISM

Mariana Filip

Microinterviu cu multiplă campioană națională la atletism, Mariana Filip

– În ultimul timp, Mariana, ai fost foarte solicitată…

– Da, recent m-am întors de la întâlnirea internațională feminină de atletism Anglia-România, desfășurată timp de 4 zile la Londra. Concursul a fost foarte disputat, eu neputând obține decât un loc 2 la 400 m și, împreună cu echipa de ștafetă, tot locul 2 la 4×400 m. Sper însă că anul viitor îmi voi lua revanșa. În schimb, am avut posibilitatea să vizitez multe puncte de atracție din orașul de la malul Tamisei, împreună cu buna mea prietenă din lot Rafira Fița (recordmană la 800 m). A urmat imediat divizia B (triunghiularul de la Piatra Neamț), apoi întâlnirea cu selecționata Lublin din Polonia.

– Anul acesta s-a dovedit bogat în performanțe legate de numele tău. Vrei să le readuci aminte cititorilor?

– Am câștigat proba de 400 de m la triunghiularul atletic RP Polonă-RD Germană-România, apoi în întâlnirea România-Ucraina am obținut primul loc la 400 m, 200 m, 100 m și 4×100 m. Tot anul acesta am obținut 6 titluri de campioană națională de junioare: la 100 m, la 200 m, la 400 m, la 800 m, la ștafeta de 4×100 m (având ca partenere pe  Lăcrămioara Diaconiuc, Eleonora Monoranu și Elena Tărâță) și la ștafeta de 4 x400 m. Mai adaug cele trei recorduri republicane la 400 m, la 60 m și la 300 m. Cam acestea sunt principalele mele reușite de până acum. Peste puțină vreme sezonul oficial se va închide. Nu pot însă să nu remarc că toate aceste succese se datorează antrenorului meu – Olimpiu Constantinescu Nehoi, pe care l-am ascultat de fiecare dată, neabătându-mă în niciun fel de la sfaturile sale prețioase.

– Ce planuri înfiripezi acum, Mariana. Vrei să te specializezi într-o probă, fiindcă junioratul tău se apropie de finiș?

– Vreau să mă specializez în proba de 400 m în mod deosebit și cu ea să merg la Jocurile Olimpice din 1972 de la Munchen. Cred că voi reuși.

– Îți urăm mult succes!

(Cristian Livescu, Ceahlăul, miercuri, 22 octombrie 1969).

FOTBAL

zaharia

Divizia B

Metalul Târgoviște – Ceahlăul Piatra Neamț 3-1 (1-0)

În fața unui public destul de numeros, care a umplut marea și… unica tribună a stadionului din localitate, Ceahlăul a jucat în următoarea formulă: Mitrofan (Diaconu)-Nicoară, Iencsi, Gheorghe, Zaharia, Dragu, Niță, Seceleanu, Negustoru, Meder, Stănculescu. Față de aspectul general al partidei, rezultatul final ni se pare a fi prea sever, pe teren existând, un simțitor echilibru de forțe. Este adevărat însă că apărarea Ceahlăului a oferit adversarului câteva posibilități să înscrie, lucru de care înaintașii pietreni n-au beneficiat în terenul advers. Din linia de fund, cel mai bun ni s-a părut a fi Nicoară, care și-a anihilat adversarul direct și a urcat cu mult aplomb în atac, dovedind din nou o mare putere de luptă. Punctul forte al echipei pietrene considerăm că l-a constituit linia de mijloc, unde trio-ul Dragu-Niță-Seceleanu a manifestat o bună orientare tactică și o remarcabilă dăruire de sine, fiind util atât apărării cât și atacului (mai ales Seceleanu). În față, Negustoru, Meder și Stănculescu nu ne-au putut da întreaga măsură a posibilităților lor deoarece au acționat oarecum izolați în câmpul foarte larg de acțiune creat prin așezarea 4-3-3. Nu am reușit să marcăm decât o dată, în minutul 78, când balonul centrat de Stănculescu a căpătat o traiectorie înșelătoare intrând în unghiul lung al porții lui Bărbulescu.

(Constantin Bostan, Ceahlăul, marți, 21 octombrie 1969)

Clasament:

1. Progresul București   9   5   2   2   16-5   12
…………………………………………………….
12. Ceahlăul                  9   4   0   5    9-14    8

FOTBAL

Profesorul Petru Branzei

Divizia C

Constructorul Piatra Neamț – Fulgerul Dorohoi 5-1 (1-1)

Partida a fost de un foarte scăzut nivel tehnic, cu numeroase faze confuze, lipsite de vreo concepție de joc animatoare. Ambele echipe s-au întrecut în greșeli tehnice elementare, de plasament în teren, de intercepție și câte și mai câte, stârnind pe bună dreptate ilaritatea puținilor spectatori aflați duminică la stadion. Fulgerul deschide scorul pe neașteptate, în minutul 10, prin P. Stoleru. Egalarea survine în minutul 29, printr-un șut puternic de la 16 metri expediat de Grosu și deviat în poartă de fundașul central Vițelaru: autogol. La reluare, în minutul 48, la un atac al pietrenilor, același Vițelaru, oprește balonul cu mâna în careu și este penalty. Lovitura de la 11 metri este transformată impecabil de Bogdan. În plină dominare a oaspeților, cei care înscriu sunt tot jucători de la Constructorul prin inepuizabilul Bogdan, dintr-o lovitură liberă de la aproximativ 22 de metri, în minutul 70. Trecerea lui Ghegheșan în linia de atac aduce mai mult calm și ordine în organizarea acțiunilor inițiate de gazde. În ultimele 6 minute, profitând de amorțeala dorohoienilor, Ungureanu și Ghegheșan stabilesc rezultatul final al întâlnirii, rezultat după cum se știe deosebit de prețios pentru evadarea din precaritatea în care se zbate actualmente formația pietreană. Poate ”deliciile” acestei victorii la scor să o facă să gândească mai mult la faptul că simpatizanții așteaptă parcă și altceva… Constructorul a aliniat următorul ”11”: Rudolf Iencsi-|tefan, Aprofirei, Panțâru, Nistor, Ghegheșan, Bogdan, Hanganu, Grosu, Cojocaru, Scurtu.

(Petru Brânzei, Ceahlăul, miercuri, 22 octombrie 1969)

Clasament:

1. Letea Bacău 12 puncte

6. Victoria Roman 9 puncte

11. Constructorul Piatra Neamț 6 puncte.