„Botezul Domnului se mai numește și Dumnezeiasca Arătare, întrucât, cu acest prilej, S-a arătat în chip văzut singurul Dumnezeu Adevărat, Cel în Treime închinat: Dumnezeu-Tatăl prin glasul din cer, Dumnezeu-Fiul-Cel Întrupat – prin botez, Dumnezeu-Duhul Sfânt – prin pogorârea asupra Celui Botezat. Aici se arată și taina legăturilor dintre ipostasurile Sfintei Treimi: Dumnezeu-Duhul Sfânt de la Tatăl purcede și întru Fiul Se odihnește, dar nu purcede din El.
Se mai arată aici și ca iconomia Întrupării pentru a noastră mântuire a fost săvârșită de Dumnezeu-Fiul cu împreună-lucrarea Duhului Sfânt și a lui Dumnezeu-Tatăl.”
* Sfințirea tuturor apelor sau Boboteaza
Preotul sfințește casele cu apa care a fost sfințită, Agheasma Mare, în dimineața aceea, după Liturghie. Oamenii țin post negru până ce vine preotul și beau din această apă sfințită. Preotul este precedat de copii îmbrăcați în cămăși albe, sunând din clopoței și strigând ”Kira Leisa”, adică pronunțarea românească a grecescului Kyrie Eleison (Doamne miluiește).
De Bobotează, după Liturghie, preotul și enoriașii fac o procesiune spre un lac, râu sau izvor, pentru slujba Sfințirii Apelor. Când Troparul Bobotezei începe, vânătorii și pădurarii satului împușcă peste ape, să alunge duhurile necurate.
Se crede că, în ziua aceasta, toate apele pământului sunt sfințite. De asta, femeile nu spală rufe pentru următoarele opt zile, până la sfârșitul praznicului.
Ziua de Bobotează era închinată purificării mediului înconjurător, în special a apelor, de forțe malefice. În această zi, toți românii mergeau/ merg la biserică pentru a lua apă sfințită, atât de necesară pentru tămăduire și purificare. Se spune că apa sfințită din ziua de Bobotează are puteri miraculoase, astfel că nu se strică niciodată. Apele rămân sfințite timp de două până la șase săptămâni. Cu apa sfințită se stropesc vitele și nutrețul lor, apoi fiecare gospodar bea câte puțin pe nemâncate, pentru a-și curăța și sfinți sufletul.
* Tradiții de Bobotează și Sântion
În noaptea de Bobotează, tinerele fete își visează ursitul. Ele își leagă pe inelar un fir roșu de mătase și o bucățică de busuioc. Busuioc se pune și sub pernă.
Fetele care cad pe gheață de Bobotează pot fi sigure că se vor mărita în acel an.
În Bucovina, la porțile tuturor Ionilor se pune un brad împodobit, iar acesta dă o petrecere cu lăutari. În Transilvania cei care poartă acest nume, sunt purtați cu mare alai prin sat, până la râu unde sunt botezați/ purificați.
În satele din nordul țării, pe vremuri, femeile se adunau în grupuri mari acasă la cineva și duceau mâncare și băutură. După ce mâncau, ele cîntau și jucau toată noaptea. Dimineața ieșeau pe stradă și luau pe sus bărbații care apăreau întâmplător pe drum. Îi aruncau în apă, dacă nu promiteau că le vor asculta.
Sf. Ioan Botezătorul e considerat patronul pruncilor, pe care îi ajută să nu moară nebotezați.
