Pe zi ce trece suportăm consecinţele actiunilor noastre nesăbuite, printre care şi defrişările masive ale pădurilor. Dacă vom continua în acest ritm, vom ajunge un deşert. Ne mirăm de tornadele spontane, de căldurile excesive şi de faptul că nu mai există, practic, cele patru anotimpuri . Când eram copil, primăverile erau o adevărată splendoare, totul era pur . Rămăşiţele pădurilor nu mai pot absorbi tot dioxidul de carbon, iar stratul de ozon se reduce continuu. Stă în puterea fiecăruia să contribuim, prin atitudinea noastră, la stăvilirea acestui dezastru ecologic, cât nu este prea târziu.
De ani de zile, în România se taie milioane de copaci. De ani de zile, pădurile din ţară sunt defrişate într-un timp record. De ani de zile, sute de milioane de metri cubi de lemn este prelucrat si exportat peste hotare,in special, de firme din Austria şi Germania. Fac asta, pentru că la ei în ţară nu mai au voie, prin lege, să taie copaci. De ani de zile, România se aridizeaza, iar Strategia antiseceta stabilita de Guvernul Tariceanu a fost ignorata sau chiar abandonata.
În România, defrişarea pădurilor constituie astăzi o problemă majoră. România este pe ultimul loc în Europa la capitolul suprafață împădurită cu toate că la începutul secolului al XIX-lea , România era acoperită de păduri în proporție de 80%. În momentul de față, nu este clar câtă pădure a fost tăiată, nici câte suprafețe sunt neadministrate şi nici cât ar trebui să plantăm deoarece un inventar al pădurilor nu s-a mai făcut de mulţi ani. Ştim doar din statistici câtă pădure mai este în România.
Efectele defrişărilor ne afectează pe toți indiferent unde locuim, prin poluare, alunecări de teren, schimbări climatice. Pe lângă fenomenele naturale foarte vizibile, seceta, gerul, căderile de grindină, pădurile din România resimt efectul global al schimbărilor climatice de mediu. Din cauza faptului că în România prețul lemnului este scăzut, se preferă exportul, care este unul din factorii care periclitează viitorul pădurilor în România.
Şi eu întreb: noi, românii, ce-am făcut în tot acest timp? Ne-am complăcut într-o stare de amorţeală şi chiar complicitate, manifestandu-ne exact ca o colonie. In acest ritm, peste câtiva ani, nu vom mai avea păduri, vom fi victime ale calamităţilor naturale şi vom respira din ce in ce mai greu. E timpul să oprim acest dezastru cât mai repede.
Chiar din acest motiv, iniţiativa premierului Victor Ponta, care a anunțat, miercuri, că intenţia Guvernului este să interzică, pe o perioadă limitată, exporturile de orice fel de masă lemnoasă, este una salutară. Procedura este deja pregătită printr-un proiect de ordonanţă de urgenţă, care deocamdată este blocat în discuţii la Ministerul Justiţiei.
Dacă la alţii se poate, ar trebui să se poată şi la noi. Recent, Parlamentul de la Sofia a adoptat o lege privind interdicţia exporturilor de masă lemnoasă drept modalitate de a combate taierile ilegale. Durata de aplicare a interdicţiei a fost stabilită la trei luni. Vocile critice au atenţionat însă că măsura s-ar putea să nu fie pe placul Uniunii Europene.
Noi ar trebui să ne gândim la o soluţie tocmai în sensul acesta. Asta a sugerat, de altfel, premierul. Să avem în vedere faptul că interdicţia ar putea funcţiona doar în ceea ce priveşte comercializarea lemnului în afara UE, căci vânzările de bunuri şi servicii în cadrul UE nu sunt considerate exporturi, Uniunea fiind spaţiu economic comun.
Abordarea problemelor legate de padure, dar mai ales de exploatarea ei in cadrul CSAT ete oportuna si chiar imperativa.
Octavian Liviu Bumbu
senator UNPR
