Stimate D-le Preşedinte,
Împărtăşim, cu toată convingerea opinia Dvs., cu privire la necesitatea primenirii clasei politice din România, exprimată cu ocazia unei emisiuni televizate, cu precizarea că v-aţi oprit doar la PMP, ca un exemplu de început a acestui proces. Vă informăm că tot recent, cu doar ceva timp înainte de apariţia PMP, a fost constituită o altă formaţiune politică, Mişcarea Agricultorilor din România – MAR, destinată promovării şi susţinerii politicilor în domeniul agriculturii şi spaţiului rural, dar şi îmbunătăţirii climatului politic în România, prin promovarea omului politic decent, incorupt şi incoruptibil, departe de mediul actual, dominat de coruptie şi infracţionalitate la cel mai înalt nivel. De ce am considerat că este necesar un asemenea proiect politic, în care s-au implicat foarte mulţi români fără experienţă politică? Pentru că populaţia rurală trece prin una din cele mai negre perioade din existenţa sa. Mare parte a ales să plece la munca în străinatate, abandonându-şi familiile, din lipsa oricarei posibilităţi de existenţă decentă. Tineretul rural recurge la abandonul şcolar şi nu are posibilităţi de a parcurge etape medii şi superioare în învăţământ: doar 16% ajung la studii liceale şi doar 2% ajung să termine studii superioare – un adevărat dezastru educaţional naţional. Populaţia rurală, îmbătrânită, nu beneficiază de asistenţă sanitară decentă. Situaţia aceasta, ascunsă opiniei publice, convine clasei politice actuale, în manevrele de manipulare electorală, cu mici, sacoşe, găleţi şi alte asemenea. Pentru că agricultura, la nivel naţional, nu a progresat ca productivitate, în ultimii 25 de ani, decât cu circa 15%, ceea ce înseamnă că mai avem nevoie de încă 100 de ani, în acest ritm, pentru a atinge nivelurile europene, dacă europenii nu mai progresează. Agricultura românească nu poate fi definită prin unele unităţi performante, ci prin tehnologia şi performanţele diferenţei de 70 – 80 % din suprafaţa agricolă a ţării. Pentru că politicile iresponsabile, ale ultimilor 25 de ani, s-au caracterizat prin distrugeri, nu prin reforme, prin fărâmiţări funciare, nu prin exploataţii performante. Sistemele de irigat, care acopereau peste 3 milioane de hectare, nu mai asigură irigarea decât puţin peste 200 de mii de hectare. Marile complexe şi ferme zootehnice, care asigurau prima verigă de integrare a producţiei primare, au fost distruse în totalitate. Evaluarea distrugerilor şi a costurilor nejustificate pe sistemele de irigaţii, în perioada postdecembristă, stabilită de o comisie parlamentară, depăşeşte 16 miliarde de euro. Dacă mai adăugăm şi circa 10 miliarde de euro, distrugerile din zootehnie, avem o imagine a dezastrului naţional, doar în agricultură. Pentru că potenţialul agricol al României, după unele studii, poate asigura hrana a peste 80 milioane de oameni, iar România importă în prezent, peste jumătate din principalele alimente necesare asigurării hranei populaţiei. Pentru că întreaga industrie constructoare de maşini şi echipamente destinate agriculturii româneşti, a fost distrusă, iar banii europeni pentru investiţii româneşti, se întorc în industria europeană, pentru a susţine locuri de muncă şi nu într-o industrie specializată în România. Pentru că o iniţiativă de fiscalizare a activităţii din agricultură, este cel putin aberantă. Un agricultor impozabil, cu două hectare şi patru membri de familie, ar trebui să trăiască pe un venit net pe persoană de 45 lei/lună. Pentru că opiniile organizaţiilor profesionale şi patronale din agricultură, privind programele, reglementările legale şi politicile din agricultură, sunt ignorate cu nonşalanţă şi iresponsabilitate de „aleşii” noştri, desemnaţi să gestioneze acest domeniu. Pentru că infracţionalitatea şi corupţia, la vârful clasei politice actuale, este mai mult decât îngrijorătoare. Pentru că preocuparea esenţială a politicienilor români, la cel mai înalt nivel, o reprezintă răfuiala politică şi nu politica de dezvoltare şi progres a României. Pentru că nici o formaţiune politică nu a înţeles până acum, că agricultura, ca segment economic naţional de importanţă strategică şi populaţia rurală, au nevoie de reprezentare în Parlamentul European. În precedentul mandat reprezentarea în Comisia de Agricultură a Parlamentului European, din partea României, a fost una mai mult decât penibilă. La aceste alegeri nicio altă formaţiune politică participantă nu are, pe locuri eligibile, astfel de candidaţi. Iată, d-le Preşedinte, doar câteva din motivele care au stat la baza demarării acestui proiect politic. Din păcate, unele prevederi legale aberante, cum este obligaţia de a strânge un număr de 200 de mii de semnături de susţinere la alegerile europarlamentare, au obligat noul partid să se alieze pentru atingerea obiectivului de participare, constituindu-se Alianţa Naţională a Agricultorilor – ANA. Doar în instanţă, după unele contestaţii formale ale BEC, a putut să-şi câştige dreptul de a participa la alegerile europarlamentare. Prezenta scrisoare este una informală, pentru a completa, cu voia Dvs., argumentaţia utilizată în susţinerea opiniei de primenire a clasei politice româneşti.
Cu stima,
Marcel Cucu – Secretar general MAR
21 Aprilie 2014
