Despre una din şcolile cele mai vechi din judeţ, cea din Vânători-Neamţ, aflăm dintr-o relatare a învăţătorului Nicolae Florian în cartea sa “Comuna Vânători-Neamţ. File de monografie”, volum aflat în curs de apariţie. În 1894, arhimandritul Chiriac Nicolau intenţionează să construiască gropniţele mănăstirilor Neamţ şi Secu după modelul celei de Pecerska, de lângă Kiev. Cum oferta lui, făcută Comitetului Mănăstirii Neamţ, a fost respinsă, se adresează prefectului de Neamţ. Acesta i-a propus ca să construiască o şcoală în satul Vânători-Neamţ, prefectul de atunci, Constantin V. Andrieş, având, se pare sprijin politic la Vânători-Neamţ, iar arhimandritul Chiriac Nicolau era prieten cu preotul Vasile Bârliba. Acesta acceptă propunerea prefectului şi încep demersurile oficiale.
“Domnule Prefect, Subsemnatul arhimandrit Chiriac Nicolau din sfânta Mănăstire Neamţu, dorind a construi un local de şcoală pentru băieţi şi fete în comuna Vânători-Neamţ până la concurenţa sumei de 9000 de lei ce o dau comunei cu condiţiunea de a purta numele Şcoala Primară «Arhimandritul Chiriac Nicolau». Vă rog domnule Prefect, bine-voiţi a dispune primirea ofertei, trimitere cuvenitelor planuri şi devize, punerea la dispoziţie a terenului cum şi a unei persoane tehnice care să conducă lucrarea. Voi adăuga încă, că această ofertă a mea o fac numai pentru interesul instrucţiunii copiilor sătenilor, în condiţiunile de a nu schimba niciodată destinaţia construcţiunei. Primiţi, Vă rog, Domnule Prefect. Arhim. Chiriac Nicolau”.
Prin decizia nr. 24, Consiliul comunei admite primirea sumei, iar două luni mai târziu, regele Carol I semna Decretul nr. 3303 prin care se aproba ca această comună să primească donaţiunea. S-a găsit terenul (un schimb de 20 de prăjini făcut de Marghioala Lupu cu comuna), s-a pus piatra fundamentală în ziua de 22 aprilie 1895, iar la data de 8 octombrie 1895 s-a făcut inaugurarea. Au vorbit prefectul Constantin Andrieş, cel care va scrie şi prima monografie a şcolii, arhimandritul Narcis Creţulescu, stareţ al Mănăstirii Neamţ, revizorul şcolar Titus Mărdărescu, învăţătorul Vasile Trifan.
Chiriac Nicolau era pietrean, născut în anul 1839, fiu al preotului Nicolau de la Biserica Precista, fiind adus de mic la Secu pentru a se pregăti să devină preot. Se mută la Neamţ, unde va cânta şi în vestitul cor al călugărilor de la Neamţ. A participat la Războiul de Independenţă, având gradul de arhimandrit confesor al unei brigăzi militare din Galaţi, iar după război a fost revizor al bisericilor din Dobrogea, în aceast calitate străduindu-se să introducă limba română în bisericile şi şcolile nou organizate. Rostuindu-şi cu timpul o frumoasă avere, a făcut multe fapte de laudă în folosul celor mulţi: şcoala din Vânători-Neamţ, pe care a dotat-o cu o bibliotecă de 5.000 de volume, iar pentru dirigintele şcolii a construit o locuinţă (actualul sediu al Bibliotecii care îi poartă numele), a făcut reparaţii la biserica din satul Lunca (Vânători-Neamţ), la Mănăstirea Neamţ. Pentru activitatea desfăşurată în timpul vieţii a primit titlul de Cavaler al ordinului “Steaua României” şi al Ordinului “Coroana României”. Ultimii ani din viaţă i-a petrecut la Mănăstirea Neamţ, trecând în veşnicie în luna iunie 1907. Şcolarilor din comună prezenţi la înmormântare li s-a dat câte o carte de rugăciuni, un bănuţ de argint, colacul şi lumânarea. În prezent, în semn de recunoştinţă, una din străzile principale din comună poartă numele Chiriac Nicolau. (N. SAVA)
