Sadoveanu îi era dator cu nişte bani lui Păstorel, dar cum acesta era cam “scoţian” în această cauză, Păstorel îl arde cu o epigramă:
De-ar fi să mori (cam ar fi cazul)
Să nu-mi laşi bani, nici franci
Să-mi laşi obrazul
Să-mi fac din el bocanci.
Aceluiaşi mare prozator care, cu „Mitrea Cocor” sau cu “Venea o moară pe Siret” plătea tribut regimului comunist care îl ţinea în braţe, în timp ce colegii lui erau întemniţaţi din cauze politice:
Venea o moară pe Siret
Legănându-se pe-o coastă,
Şi-n ea un autor şiret
Măcina făină proastă!
Tot lui Sadoveanu, care a scris “Lumina vine de la Răsărit”, arătând clar încotro mergea el după ce s-a schimbat regimul în 1944:
Naşu` sfătuit de-un rus
Întoarse curu` la Apus
Şi arătă Apusului
Care-i faţa rusului…
O epigramă la moartea lui Stalin:
Îl plâng pe Stalin şi vă jur
C-am să vă spun secretul:
Mă tem că vom pupa în cur
De-acum tot Comitetul!
Dar nici pe americani nu i-a iertat:
Dacă şi de astă dată
Se retrag din Orient,
Mă fac porumbelul păcii
Şi mă cac pe Occident!
O autoare, Lucrezia Karnabat scrie o carte cu un titlu ciudat, “Sexul de peste drum”, ocazie cu care Păstorel o pune imediat la punct:
Sexul doamnei Karnabat,
De vreo lună mi se pare,
A sporit mult la vânzare,
Căci se vinde separat,
Fără doamna Karnabat
O epigramă admirativă pentru cel care era Iuliu Maniu:
Într-un moment de grea povară
Pentru sărmana ţară-a mea,
Eu unul stâlp de cafenea,
Închin pentru un stâlp de ţară!
În schimb, lui Petru Groza îi dedică nişte epigrame foarte acide:
Din Galaţi la Port Arthur
Petru Groza, în carlingă,
N-a văzut atâta cur
Cât ar fi putut să lingă.
Caligula Imperator
A făcut din cal – senator,
Petru Groza – mai sinistru
A făcut din bou – ministru.
O epigramă pentru impostorii care invadaseră literatura română după 1944 şi cântau regimul în versuri idioate:
În ţara asta prefăcută
Căcaţii scriu în loc sa pută.
Iar scriitori-adevăraţi
Sunt daţi afară de căcaţi…
În sfârşit, epitaful lui celebru:
Aici zace Păstorel,
Veşnic şi nemângâiat
Că e prima dată mort
Fără ca să fie beat…
