Despre recursul compensatoriu şi, mai ales, despre efectele acestei legi s-a vorbit mult în spaţiul public, în special după ce infractori periculoşi, liberaţi din cauza condiţiilor “necorespunzătoare” din penitenciare, au comis adevărate atrocităţi. Unii din cei liberaţi înainte de a-şi ispăşi pedepsele nu au acasă condiţiile din închisoare, dar acest lucru nu contează absolut deloc în contextul nefericit al suprapunerii obligaţiilor UE peste preocuparea excesivă a Guvernului României pentru soarta infractorilor. Timpul va demonstra că nu recursul compensatoriu este soluţia, atât din cauza riscului de recidivă, cât şi a incapacităţii societăţii de a integra, brusc, un număr mare de persoane cu şanse extrem de reduse de a-şi dori/găsi un loc de muncă.
Conform statisticii Serviciului de Investigaţii Criminale din cadrul IPJ Neamţ, din data de 21 iulie 2017 până în prezent, “81 de persoane condamnate au fost liberate, beneficiind de prevederile Legii nr. 169/2017 privind recursul compensatoriu”.
Dintre cei care au trecut prin porţile penitenciarelor, către libertate, 6 au comis din nou infracţiuni. Doi tâlhari, care au executat parţial pedeapsa, au recidivat, în sensul că unul din ei a comis o altă tâlhărie, în timp ce al doilea – o tentativă de viol. Doi hoţi au furat din nou, iar un condamnat pentru lipsire de libertate s-a “orientat” către alte infracţiuni: ameninţare şi furt calificat. Ultimul pe listă, judecat şi condamnat pentru infracţiuni la Codul Vamal, are acum un dosar penal nou, pentru tulburarea ordinii şi liniştii publice.
C.M.
