0:00

A ne aduce aminte doar din când în când de răul din om şi din lume e ca şi cum refuzăm să-i recunoaştem pregnanţa în viaţa de zi cu zi şi încercarea de a triumfa. Agresiunea politicului inflexibil, dacă nu intolerant, şi a extremismului, ca expresii violente ale răului, sunt parcă anume dirijate să ne scoată din minţi şi să ne-ncaiere. Poate că mai e drum până să fie prea târziu, însă câteva cuvinte ale lui George Orwell, evocate şi cu alt prilej, îşi reîntăresc esenţa răscolitoare: „În vremuri ale înşelătoriei universale, a spune adevărul este un act revoluţionar”. Fiindcă politica ne torpilează din toate poziţiile cu „adevărurile” sale, potenţând prea des izbucnirile de ură, merită să ne amintim şi alte vorbe ale aceluiaşi Orwell: „Limbajul politic estea astfel proiectat încât face minciunile să pară demne de încredere, crimele respectabile şi vântul ca ceva solid”. Sunt vorbe răscolitoare, valabile de fapt din timpuri străvechi, confirmate de mărturii istorice, numai că limbajul politic avea să se impună mult mai încoace.

Ca dovadă că politicienii, în special din rândul stăpânilor lumii, practică alt limbaj stau discursurile memorabile care au schimbat istoria. Mesajele rostite de ei răsună peste decenii şi reprezintă în continuare teme de studiu în ideea de a vedea cât au fost sau nu de politice. Începutul Războiului rece, bunăoară, se pierde în intervenţii publice nici astăzi puse în deplin acord, aparţinând premierului britanic Winston Churchill şi preşedintelui american Harry Truman. Peste zeci de ani, preşedintele Ronald Reagan a dat semnalul decisiv în privinţa redefinirii raporturilor cu URSS prin ceea ce astăzi e cunoscut ca „Discursul asupra Imperiului răului”, dar puţini îşi amintesc momentul şi ocazia. Era pe 8 martie 1983, când s-a adresat membrilor Asociaţiei evangheliştilor din Orlando (Florida). Despre rău a vorbit şi George W. Bush, pe la 2002, când a inventat termenul „Axa răului”, referindu-se la Iran, Irak şi Coreea de Nord. Cele trei exemple nu sunt alese întâmplător. Răul zugrăvit şi declarat avea – şi are! – parte de opoziţie. Lupta e departe de a fi încheiată, iar confirmările le va aduce numai timpul, singur, de va avea răbdare cu noi, indiferent de adevărul revoluţionar.

Din tot răul, din tot limbajul politic american se pierd din nefericire, cu trecerea timpului, elemenetele cu adevărat valoroase, sănătoase, morale. Edificator în acest sens este discursul lui Reagan. Invoca un sondaj realizat de un centru de cercetare din Washington care ajunsese la concluzia că „americanii sunt oameni mult mai religioşi decât populaţiile altor naţiuni; 95% dintre cei intervievaţi credeau în Dumnezeu şi o imensă majoritate credeau că cele 10 porunci au o semnificaţie reală pentru vieţile lor”. Vorbea despre o trezire spirituală a Americii, înfiera comunismul şi amintea că marxism-leninismul este de fapt cea de-a doua credinţă ca vechime, proclamată pentru prima dată în Grădina Edenului cu cuvintele ispitirii „Veţi fi ca Dumnezeu”. Se vede treaba că scuturarea din temelii a Vestului şi provocarea la o luptă fără seamăn pentru schimbarea lumii au funcţionat.

Ajungem acum la schimbările din România, unde invocăm SUA şi ne raportăm la ele fără a lua seama la minciunile noastre. Unii ştiu să lupte cu răul, chiar dacă e o luptă nesfârşită. Adevărata revoluţie stă în evoluţie, regăsită şi în cuvintele unuia dintre părinţii fondatori ai SUA, Thomas Paine. El spunea, simplu, că stă în puterea lor să înceapă lumea încă o dată. Oare în puterea noastră ce stă?…

Viorel COSMA

Articolul precedent… pe scurt …
Articolul următorCuliță Tărâță – final de drum