La început, la Bisericani era o biserică din lemn, cu hramul „Buna Vestire“. A fost ridicată în a doua jumătate a secolului al XV-lea de câţiva sihaştri de la un schit de pe valea Iordanului, din Ţara Sfântă. În fruntea acestora se afla ieroschimonahul Iosif, din Mănăstirea Bistriţa, împreună cu ucenicii săi.
Singura aşezare monahală achimită (neadormită)
Aşezarea pustnicească s-a numit la început „Sihăstria lui Iosif“, fiind singura aşezare monahală românească a cărei regulă de viaţă era cea „achimită“, adică neadormită, după tradiţia Mănăstirii Studion din Constantinopol. Astfel, obştea mănăstirii era împărţită în trei cete: o ceată se ruga opt ore, a doua lucra cu mâinile (împletea metanii, coşuri etc.), iar a treia se liniştea la chilii. Din opt în opt ore, se schimbau la biserică, astfel încât lauda lui Dumnezeu se săvârşea necontenit. Pentru râvna lor, în secolele XV-XVI, sihăstria a căpătat denumirea de „Sihăstria bisericanilor“, adică „a evlavioşilor, bisericoşilor“, de aici şi numele muntelui, Bisericani. Monahii aduşi de Iosif de la Ierusalim au umplut Muntele Bisericani de nume (opt poieni şi culmi de munte, ce formează masivul Bisericani, le poartă numele: Simon, Metodie, Varnava, Petru, Gherman, Pir şi Grecu) şi de minuni. Poate cel mai preţios dar adus de călugări a fost Rugăciunea inimii sau Rugăciunea lui Iisus, care, până atunci, era mai puţin cunoscută în Moldova. Urmaşii Cuviosului Iosif i-au urmat exemplul vieţuirii pline de sfinţenie. Unul dintre aceştia, Chiriac, s-a nevoit gol, în munte, şaizeci de ani.
Prima minune: arătarea Maicii Domnului
În anul 1476, biserica din lemn a fost jefuită şi incendiată de turci în timpul bătăliei de la Războieni, iar în 1498 a fost incendiată, pentru a doua oară. Rămaşi fără biserică şi văzându-şi liniştea tulburată de frecventele bătălii şi năvăliri ale cotropitorilor, călugării, în frunte cu stareţul lor, cuviosul Iosif, s-au hotărât să plece în Sfântul Munte Athos, cunoscut ca Grădină a Maicii Domnului, dar Maica Domnului, arătându-li-se, le-a poruncit să rămână pe loc. În urma acestei minuni, părinţii s-au întors şi, drept mulţumire, au aşezat o icoană a Maicii Domnului în acel stejar, iar locul poartă şi azi numele „La Iconiţa“. Ulterior, s-a ridicat o bisericuţă acolo. Minunea de la Bisericani l-a determinat pe domnitorul Ştefan cel Mare şi Sfânt să pună fundaţia unei biserici din piatră, după cum scrie Nicolae Iorga în „Istoria Bisericii Româneşti“. Construcţia lăcaşului a fost continuată de Ştefăniţă Vodă (1517-1527), nepotul lui Ştefan cel Mare. La începutul secolului al XVII-lea, moşia Schitului Bisericani s-a extins mult prin danii domneşti şi boiereşti, ajungând să cuprindă o mare parte din cursul mijlociu al Bistriţei şi aproape toată Valea Tarcăului. Constantin Movilă, Ştefan Tomşa, Radu Mihnea şi Miron Barnovschi au înzestrat oştea monahală de aici cu un număr mare de biserici, mori şi stâne, care aduceau un venit substanţial schitului. Tot în secolul al XVII-lea, Schitul Bisericani a fost recunoscut ca mănăstire, cu o obşte de aproximativ 800 de călugări. În 1627, sub Miron Barnovschi Movilă, s-au construit primele trei turnuri, iar în 1631, în timpul domniei lui Moise Movilă, marele logofăt Dumitraşcu a zidit şi turnul cel mare. În anii imediat următori, s-au construit zidurile de incintă, Mănăstirea Bisericani devenind astfel loc sigur pentru vremurile tulburi. În 1637, sub Vasile Lupu s-a zidit pronaosul şi clopotniţa de deasupra sa, trapeza, pivniţa, clisarniţa (casa egumenească) şi multe chilii de lemn. Începând să se ruineze, în 1786, biserica voievodală a fost restaurată.
Carol I a transformat-o în puşcărie
În timpul domniei lui Carol I, o parte din mănăstirile româneşti au fost transformate în puşcării. O astfel de lovitură grea a primit-o şi Mănăstirea Bisericani, care, în 1872, a fost transformată în închisoare, aici fiind trimişi oponenţii politici ai regimului. Tot puşcării au devenit şi mănăstirile Văcăreşti, Cotroceni, Pângăraţi, Bârnova, Bistriţa de Vâlcea. La Bisericani, se petrecea însă o minune: în timp ce la închisoarea de la Pângăraţi, aflată nu departe, deţinuţii mureau în masă din cauza bolilor de plămâni, la Bisericani deţinuţii nu numai că nu se îmbolnăveau, dar chiar se întremau. În 1905, la Bisericani s-a mai petrecut o minune: în noaptea Învierii, zidurile închisorii s-au prăbuşit. În prezent, Mănăstirea Bisericani are trei biserici: Biserica voievodală „Buna Vestire“, din incinta sanatoriului, paraclisul „Acoperământul Maicii Domnului“, ridicat pe locul numit „la Iconiţa“ (unde s-a arătat Maica Domnului) şi Biserica „Sfântul Prooroc Ilie Tesviteanul“, în construcţie.
Icoana care a creştinat un secretar de partid la Athos
Icoana pe care Sfântul Iosif a aşezat-o în crengile stejarului în care s-a arătat Maica Domnului se păstrează în paraclisul „Acoperământul Maicii Domnului“. Despre această icoană localnicii spun că este făcătoare de minuni. A fost confiscată de şapte ori de autorităţile comuniste şi dusă la Bacău, Piatra Neamţ sau Huşi, dar de fiecare dată icoana a apărut la loc, în mod inexplicabil. Un bătrân din Viişoara care a lucrat la şoseaua spre sanatoriu îşi aminteşte de o întâmplare miraculoasă: un secretar de partid, evreu de origine, de la Piatra Neamţ, indignat la maximum de faptul că icoana aducea atâţia pelerini în zonă, a luat-o la Piatra Neamţ şi a depus-o în seiful său, cheile avându-le numai el. A doua zi, dimineaţa devreme, lucrătorii de la drumuri au văzut din nou icoana Maicii Domnului în stejar. Peste vreo câteva ceasuri, a ajuns la stejar şi cel care o luase cu el la Piatra Neamţ, cu o zi înainte şi, privind icoana, care parcă stătea în stejarul acela dintotdeauna, a rămas încremenit, fără să mai poată scoate o vorbă. A plecat apoi, şi nu după mult timp s-a creştinat şi a plecat în Ţara Sfântă.
Prima tiparniţă din Moldova
La Mănăstirea Bisericani a luat fiinţă prima tipografie din Moldova (înaintea celei de la „Sfinţii Trei Ierarhi“ din Iaşi), adusă de la Kiev în timpul mitropolitului Dosoftei. Aici s-au tipărit „Scara“ Sfântului Ioan Scărarul, „Vieţile Sfinţilor“, „Minunile Maicii Domnului“, evanghelii, psaltiri, octoihuri, ceasloave, un volum al „Filocaliei“. Călugării erau vestiţi traducători de limbă greacă şi slavonă, o parte dintre manuscrisele traduse păstrându-se la Biblioteca Academiei Române. De la Mănăstirea Bisericani s-au ridicat episcopul Mitrofan de Buzău, vestit tipograf şi traducător al Bibliei lui Şerban Cantacuzino din 1688, călugărul Misail, mare cărturar, autorul „Letopiseţului Ţării Moldovei“, Silvestru Bălănescu, episcop de Huşi, Pahomie, mitropolitul de Voronej, Rusia.
