S-a născut la 19 ianuarie 1909, în comuna Moldoveni, satul Porceşti. După şcoala primară, a urmat Seminarul Teologic Sf. Gheorghe Roman, apoi şi-a făcut studiile superioare de teologie. Încă de pe băncile seminarului se implică în mişcarea legionară, care lansase deviza României creştine. În 1930, tânărul Cenuşă este hirotonit şi numit pe seama Parohiei Traian, din comuna Săbăoani, majoritar catolică, pentru ca doi ani mai târziu să fie transferat la Bătrâneşti, din comuna Icuşeşti. În timpul guvernării legionare, preotul Vasile Cenuşă este numit şef de plasă legionară, activând până la evenimentele din ianuarie 1941. În perioada antonesciană, este acuzat de sabotaj, atunci când refuză „să dea concursul la munca câmpului“, pentru care Jandarmeria Roman îi înaintează un dosar de urmărire penală la Parchet. Cazul este clasat, procurorul militar motivând că nu există elementele constitutive ale unei infracţiuni. După instalarea regimului comunist, părintele Vasile Cenuşă intră în vizorul organelor de represiune. Este reţinut şi anchetat în perioada martie-iulie 1948. În mai 1949, el se manifestă împotriva schimbării componenţei Consiliului parohial, la presiunea organelor locale de stat şi la ordinul partidului comunist. La 19 februarie 1952 este reţinut din nou şi anchetat, apoi eliberat. Toate acestea probabil că au determinat mutarea sa, la 1 iunie 1952, la Parohia Vulpăşeşti, din comuna Sagna. Dar nici aici părintele Cenuşă nu a scăpat de ochiul vigilent al partidului. La 19 iulie 1952 a fost arestat din nou şi trimis în ancheta Securităţii din Roman. A fost interogat asupra activităţii politice depuse înainte de 23 august 1944, apoi trimis în detenţie administrativă pentru 24 de luni de muncă forţată. În ianuarie 1953 a fost trimis să muncească mai întâi la Canal, în colonia Valea Neagră, apoi, din august acelaşi an, în lagărul de la Borzeşti. De aici, la 15 iunie 1954 a fost preluat de Securitatea regiunii Iaşi şi anchetat din nou. Este trimis în justiţie pentru învinuirea de „activitate intensă contra clasei muncitoare“. Totuşi, prin Sentinţa nr. 227 din 4 iunie 1955 a Tribunalului Militar Iaşi, este achitat de orice penalitate. Este eliberat la 6 iunie 1955, revenind în slujire la Parohia Văleni. Mai apoi a slujit la parohiile Vulpăşeşti şi Nicolae Bălcescu, de unde s-a retras la 1 octombrie 1987.
