Elev în clasa a V-a de liceu, Păstorel a avut de scris în teza de la limba română despre epigramă. Cunoscând că profesorul lui, pe nume Fântânaru, era un vechi “degustător” de vinuri, predă teza doar cu această epigramă:
Dacă apa din fântână
S-ar preface-n vin Cotnar
Aş lăsa limba română
Şi m-aş face Fântânar.
Când profesorul Fântânaru a adus tezele, ajungând la lucrarea elevului Alexandru O. Teodoreanu (Păstorel), spuse furios dar şi admirativ către acesta: “Măgarule, ai zece pentru epigramă şi nota unu la purtare”. Evident, a doua notă nu i-a mai pus-o.
Anii au trecut, vremurile s-au schimbat. Marele epigramist, la sosirea ruşilor “eliberatori” în ţară, a publicat următoarea epigramă:
Pe drumeagul din cătun
Venea ieri un rus şi-un tun;
Tunul rus
Şi rusul tun!
În aceeaşi notă, cu aceeaşi dedicaţie, mai scrise o epigramă cu subiect la zi:
Armistiţiul ne-a impus
Să dăm boii pentru rus!
Ca să completam noi doza,
L-am trimis pe Petru Groza!
Însă necruţătoarea epigramă, dedicată aceluiaşi soldat, i-a adus condamnarea:
Soldat rus, soldat rus,
Te-au ridicat atât de sus,
Ca să te vadă popoarele…
Sau fiindcă-ţi put picioarele?
O altă epigramă simpatică, scrisă probabil pentru campania electorală, dedicată semnului electoral soarele:
Când te văd aşa pe garduri
Şi cu raze împrejur,
Mai că-mi vine să te-asemui
Cu o gaură de cur!
Sau, cu aceeaşi dedicaţie, tot despre soarele electoral de pe garduri:
Nu credeam s-ajung vreodată
C-am să pot să fiu în stare
Ca făcând pipi pe garduri,
Să o fac direct în… soare!
Supărat că la Radio, fiind invitat, a fost obligat să intre prin poarta din spate, adică pe strada Temişana, nu pe unde intrau mai-marii politici ai zilei, se răzbună prin condeiul său ascuţit:
De un an şi jumătate
Mă băgaţi numai prin spate,
Pe când eu, întreaga viaţă
V-am băgat numai… prin faţă!
Veniţi la putere, comuniştii au transformat Pelişorul în casă de creaţie pentru artişti şi scriitori. Păstorel le trimite celor care cântau partidul şi izbânzile lui o epigramă acidă:
Voi, creatori ai artei pure,
Ce staţi acuma la pădure,
Să fiţi atenţi când va plimbaţi
Să nu călcaţi în… ce creaţi!
Nici steaua comunistă ce apăruse pe noua stemă a României nu l-a lăsat indiferent pe scriitor:
Câte stele sunt pe cer
Toate pân’ la ziua pier.
Numai una, ca o proastă,
Şade pe uzina noastră….
Altă epigramă, despre fetele dintr-un cunoscut bordel bucureştean:
Îmi spunea un beţivan,
Rezemat contra perete:
Fetele din Popa Nan
E frumoase, dar nu-i fete!
O epigramă cu tentă politică, de astă dată. Scriitorul făcea aluzie la faptul că în partidul comunist, la început, au intrat cu duiumul legionari:
Căpitane,
Nu fi trist!
Garda merge înainte
Prin partidul comunist!
În sfârşit, o epigramă care poate fi valabilă şi astăzi:
Din Banat până la Iaşi
Se resimte lipsa sării,
Fiindcă cei mai mulţi ocnaşi
Au ajuns la cârma ţării.
Săptămâna viitoare vor urma şi alte epigrame şi poezii care i-au adus faima lui Păstorel.
