„Conceptul himerismului este tiparul teoretic al poeziei autorului, matricea în care poezia lui se mișcă”
Scriitorul Vasile Baghiu (născut la 5 decembrie 1965 în Borleşti, Neamţ) este poet şi prozator român care aparține așa-numitei generații nouăzeciste și este cunoscut în mediile literare ca inventator al himerismului, concept și manifest care propune o direcție nouă în poezie și despărțirea de paradigma postmodernistă. A debutat în presă cu poeme, în 1983, simultan în revista “Ateneu” și în revista Liceului Sanitar din Bacău, pe care l-a absolvit în 1984. Până în 1989 a publicat câteva poeme în revista “Amfiteatru” susținut de poeta Constanţa Buzea, în revista “Familia”, unde în 1988 a fost prezentat de poeta Ana Blandiana (sub numele „Corespondent”, poetei fiindu-i interzisă semnătura în acea perioadă), și a citit poezie la cenaclul “Universitas” condus de criticul Mircea Martin, precum și la întâlnirile literare organizate prin țară de criticul Laurenţiu Ulici.
După 1989 părăsește sanatoriul, se mută la Piatra Neamț și începe să apară mai frecvent în presa literară. Publică poeme și articole și susține periodic rubrici de critică literară și eseu (“Plasa de fluturi”, în Poesis, “Culisele poeziei”, în Cronica și Mozaicul, “Sfârșit de mileniu” și “Irealitatea imediată”, în “Monitorul”). Publică, de asemenea, manifestele himerismului, în “România literară”, „Familia”, “Poesis” și “Vatra”. Debutul editorial se întâmplă în 1994, cu volumul de poezie “Gustul înstrăinării”, la Editura Timpul din Iași, după câștigarea primei ediții a Concursului “Aurel Dumitrașcu”. A fost al doilea volum în ordinea scrierii, pentru că primul volum încă era amânat, dinainte de 1989, la editurile Cartea Românească și Eminescu. Au urmat, în deceniile următoare, mai multe volume de poezie, o culegere de proză scurtă și câteva romane. Este inclus în mai multe antologii, între care “O panoramă critică a poeziei românești din secolul al XX-lea” de Marin Mincu, oZone friendly. Iași. “Reconfigurări literare” de Ovidiu Nimigean “Deliruri și delire. O antologie a poeziei onirice românești” de Ruxandra Cesereanu, “Noua poezie nouă” de Dumitru Chioaru, “Alertă de grad zero în proza scurtă românească actuală” de Igor Ursenco, precum și în dicționarul Scriitori români din anii 80-90 de Ion Bogdan Lefter. A obținut, prin concurs, mai multe burse literare “writers-in-residence” în Europa, iar textele sale au apărut în traduceri în reviste și antologii din diferite spații culturale, în italiană maghiară, slovacă , cehă, armeană, rusă. A lucrat ca asistent medical în mai multe locuri de muncă, între care sanatoriul deja menționat aici, un laborator de toxicologie, un cabinet privat de cardiologie, un serviciu de promovarea sănătății, experiențe care i-au influențat scrisul. În 2008 obține licența în psihologie în cadrul Facultății de Sociologie-Psihologie a Universității „Spiru Haret” din București, iar în 2010 master-ul în consiliere psihologică în cadrul Facultății de Psihologie și Pedagogie a Universității „Spiru Haret” din Brașov.
Afiliat Colegiului Psihologilor din România, în specialitatea psihologie clinică, lucrează începând din 2008 în calitate de psiholog, în același serviciu de promovarea sănătății al Direcției de Sănătate Publică Neamț în care fusese angajat până atunci, timp de mai mulți ani, ca asistent medical. Aici a fondat în 1997 prima revistă de educație pentru sănătate din România, “Modus Vivendi” (din care au apărut, până în 2002, 18 numere) și a inițiat proiectul de cultivare a lecturii în Școală “Drogul lecturii”, în cadrul căruia a susținut, în școli din județul Neamț, numeroase workshop-uri și prelegeri despre beneficiile cititului cărților, precum și emisiuni TV la posturi locale pe această temă. Este, de asemenea, cadru didactic la Școala Postliceală Sanitară din Piatra Neamț. Este membru al Uniunii Scriitorilor din România (din 1996) și al PEN-Club (din 1998). A fost vicepreședinte al Alianței Civice (2000), președinte al Filialei Neamț a Fundației “Memoria” (1994-2000), redactor-șef al revistei “Antiteze” (2010). Volume publicate: “Gustul înstrăinării”, “Rătăcirile doamnei Bovary”, “Febra”, “Maniera”, “Fantoma sanatoriului”, “Himerus Alter în Rheinlan”, “Punctul de plecare”, “Ospiciul”, “Cât de departe am mers”, “Magia elementară”, “Gustul înstrăinării”, “Depresie”, “Planuri de viață”, “Fericire sub limite”. Premii: Premiul pentru poezie “Aurel Dumitrașcu” (1994); Premii ale revistei “Poesis”: pentru poezie (1995) și pentru critică literară (1998); Premiul pentru proză (pentru romanul “Ospiciul”) al Uniunii Scriitorilor, filiala (2007); Premiul „Liviu Rebreanu” (pentru romanul “Planuri de viață”), în cadrul „Colocviilor Liviu Rebreanu”, Bistrița, 2012; Premiul pentru poezie “Mihai Ursachi” (pentru volumul “Depresie”) al Uniunii Scriitorilor, filiala (2013). L-am rugat să-şi amintească despre reacţiile din presa litarară când a lansat manifestul himerismului, în 1998, în “România literară”.
„Cum era venit de la un tânăr poet care nu era afiliat nici unei grupări literare, care nu trăia în capitală, care se mai şi manifestase critic faţă unele comportamente deviante ale lumii literare, așa cum eram, himerismul nu avea cum să beneficieze de receptarea pe care ar fi meritat-o. Totuşi, nu e cazul să mă plâng. Dimpotrivă. În definitiv, acest manifest, cu alură romantică, a fost publicat nu altundeva decât în binecunoscuta România literară. Mai mult, după alte câteva numere, aceeaşi revistă găzduia un eseu întins pe două pagini al poetului Constantin Abăluţă care se entuziasma la apariţia conceptului himerismului care, din cât spunea el acolo, oferea şansa nu numai de a putea fi privită literatura şi altfel decât în perspectiva postmodernistă şi de a ieşi de sub umbrela lui acaparatoare, dar şi un instrument de reinterpretare a poeziei generaţiilor mai vechi. Au urmat şi alte comentarii, reacţii, clarificări. Şi nu puţine. Împreună ar putea alcătui o carte. Poate o voi pune la cale în acest an – cine ştie? Măcar din raţiuni documentare, pentru că în ultimul timp am auzit despre studii și sinteze serioase din mediul universitar care îl vizează, precum şi de un interes mai mare al generaţiei literare mai noi faţă de el. Cât priveşte mulţumirea sau nemulţumirea mea, acesta este un lucru mai puţin important, cred. Ceea ce contează sunt alte câteva aspecte. Mai întâi, faptul că himerismul a fost prima paradigmă clar conturată care a propus o despărţire de postmodernism, moment care a dat tonul unui adevărat val de alte manifeste în următorii ani. Apoi, ar mai fi ideea că anularea graniţelor prin călătoria neîngrădită a personajului Himerus Alter a anticipat în 1988 ceea ce avea să devină Europa. Nu în ultimul rând, conceptul himerismului este tiparul teoretic al poeziei autorului, matricea în care poezia lui se mișcă, în condițiile în care poeții români cam desconsideră – din păcate, pentru ei și pentru literatura română în general – apetențele teoretice ale poeților”.
Să îi urăm (încă) tânărului scriitor Vasile Baghiu La Mulţi Ani!
Nicolae SAVA
