Membru de onoare al Academiei Române, membru de bază al societăţii Literare “Junimea”, profesor de Drept la Universitatea “Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi în perioada 1884-1915, Petru Missir a fost o figură de prestigiu a intelectualităţii ieşene de la sfârşitul secolului al XIX-lea şi începutul secolului al XX-lea. S-a născut, în urmă cu un veac şi jumătate, la 8 octombrie 1856, în Roman (Neamţ), ca fiu al unor negustori de origine armeană. La Iaşi, a urmat cursurile Liceului Naţional, pe care le-a absolvit în 1873. În acelaşi an se înscrie la Facultatea de Drept din Viena, după care, în 1876, se transferă la Berlin, tot ca student în Drept, obţinând doctoratul în ştiinţele juridice în 1879. Întors în ţară în 1880, Petru Missir devine membru al “Junimii” şi unul dintre cei mai activi susţinători ai principiilor ei literare şi politice.
Din 1884, ocupă Catedra de Drept natural şi al ginţilor, la Universitatea din Iaşi, predând şi filosofia dreptului. Din 1915 pînă în 1927 a fost profesor şi la Universitatea din Bucureşti. Bun specialist, a participat ca reprezentant al statului român, la congresele de drept internaţional privat. A şi publicat mai multe lucrări cu caracter juridic şi legislativ, din care cităm: “Dreptul la succesiune al străinilor” (1885), “Efectele popririlor” (1909), “Dreptul de moştenire” (1921). A făcut parte din “comisiunile pentru negocierea unei convenții de comerț cu Turcia” și a fost reprezentantul României la conferințele de drept internațional privat ținute la Haga în anii 1893, 1894, 1900 și 1904. Datorită activității sale la aceste conferințe a fost ales membru asociat al Institutului de Drept Internațional. În 1910, a fost vicepreședinte al Senatului.
A fondat, alături de N. Volenti și de Alexandru Ioan Cuza, săptămânalul junimist “Era nouă” (1889-1900), devenit din 1891 publicație apropiată de Partidul Constituțional, care grupa o dizidență conservator-junimistă condusă de P.P. Carp și din care făceau parte Titu Maiorescu, Alexandru Marghiloman, Theodor Rosetti, Iacob Negruzzi, grupare care s-a întors în 1900 la Partidul Conservator. Missir a colaborat la “Revista de drept și sociologie” și a fost autorul a 17 cărți și broșuri, unele scrise în colaborare cu Constantin G. Dissescu sau Take Ionescu. Ca membru al “Junimii”, s-a îngrijit, din însărcinarea lui Maiorescu, de strângerea fondurilor necesare ajutorării lui Eminescu.
Între anii 1889-1900, a redactat săptămînalul “Era nouă”, oficios al grupării politice junimiste, iar din 1902 a fost membru în comitetul de redacţie al “Revistei române”, alături de Mihail Dragomirescu, P.P. Negulescu, C. Rădulescu-Motru şi alţii. Petru Missir se înscrie pe coordonatele societăţii “Junimea” din Iaşi. Dintre studiile şi articolele publicate în acest domeniu, amintim: “Din literatura periodică” (1884), “O pagină din istoria României june”, “Încurajarea artelor”, “Generaţiunea noastră” (1892), “Junimism” (1897). Petru Missir a încetat din viaţă la 10 iunie 1929, în Bucureşti.
