La 16 iunie se împlinesc 129 de ani de la naşterea celui mai brav general al Armatei române născut pe meleagurile nemţene, generalul de armată Nicolae Dăscălescu, cel care a pus întotdeauna pe seama luptătorului anonim, din prima linie, rezultatele priceperii şi măiestriei sale de bun comandant. De aici şi renumele său de „generalul soldat”. S-a născut la 16 iunie 1884 la Căciuleşti, judeţul Neamţ. A absolvit Şcoala Militară de Artilerie şi Geniu (1909), Şcoala Superioară de război (1923), cursul de comandant de mare unitate (1935). A obţinut nenumărate decoraţii, printre care: Ordinele „Coroana României” (cl. III, IV, V, cu spade şi panglică de „Virtutea militară”), „Steaua României” (cl. IV) şi „Mihai Viteazul” (cl.III şi cl.II cu spade) – româneşti şi „Sfânta Ana” (cl. III) – rusească. În calitate de comandant de baterie (R.8 Art.), a participat la campania din Bulgaria (1913), comandant de baterie (1916) şi de divizion de artilerie (1917) din R.4 Art., calitate în care a participat la campaniile anilor 1916 – 1917.
În timpul ofensivei din Transilvania s-a distins în luptele de la Maghiorost şi Ulchu (16.08.1916), Miercurea Ciuc şi Topliţa (25.08.1916), Sovata. S-a distins, de asemenea, în luptele pentru apărarea Bucureştilor (22 -23.11.1916) şi a luat parte la bătălia pentru stabilizarea frontului din Moldova (dec.1916 – ian. 1917). În campania din 1917 a participat la luptele de pe Valea Râmnicului – Coşna, Stănicel şi în zona Cireşoaia. În calitate de comandant de divizion de artilerie (1918 – 1919), s-a remarcat în mod deosebit pe timpul operaţiilor de înaintare spre Tisa (16.04 – 01.05.1919) şi spre Budapesta (29.07 – 09.08.1919). Generalul Nicolae Dăscălescu a urcat rapid în ierarhia armatei române, ca şef de stat major al Inspectoratului General al Aeronauticii (1931 – 1932), secretar general al M.Ap.N. (1936 – 1937); comandant Divizia 25 Infanterie (1939 – 1941). La intrarea României în al Doilea Război Mondial, în calitate de comandant al Diviziei 21 Infanterie, a participat la eliberarea Basarabiei şi a nordului Bucovinei. A fost continuu în linia întâi, aflându-se mereu sub focul violent al inamicului. În urma comportării excepţionale în luptă, la 10 noiembrie 1941 i se încredinţează Comanda Corpului 2 Armată. În perioada 1942 – 1943, Corpul a desfăşurat lupte crâncene (cu pierderi imense de oameni şi materiale) la Cotul Donului şi Cir, pe Doneţk. După actul de la 23 august 1944, sub comanda generalului Nicolae Dăscălescu, Corpul 2 Armată (în cadrul Armatei a 4-a Române) a participat la campania pentru eliberarea nordului Ardealului şi la cea de eliberare a Ungariei. La 12 ianuarie 1945, este numit comandantul Armatei a 4-a române, cu care participă la eliberarea Cehoslovaciei. Nu accepta să i se aducă elogii pentru meritele sale. Acestea erau atribuite soldaţilor, pentru că „lor li se cuvine totul”. Generalul Nicolae Dăscălescu, deşi a avut merite deosebite la încheierea celui de-al Doilea Război Mondial, a fost trecut în rezervă la 29.07.1945, fiind apoi arestat şi trimis în judecată la Tribunalul poporului pentru crime de război. Este achitat în octombrie 1946. În anul 1948 este categorisit drept „duşman al poporului”, i se retrage dreptul de pensie şi i se naţionalizează casa de la Piatra Neamţ. Fiind categorisit „chiabur” (avea în proprietate în comuna natală 5 ha – suprafaţă atribuită în calitate de cavaler al Ordinului „Mihai Viteazul”) şi „criminal de război”, este din nou arestat în 1951. După 10 ani de hărţuieli şi abuzuri i se acordă o pensie de drept . În anul 1964 este reabilitat. Refuză însă o distincţie şi onorurile ce i se aduceau. Se stinge din viaţă la 26 septembrie 1969, fiind înmormântat în cimitirul din Piatra Neamţ.
