Dumitru Almaş (pseudonimul literar al lui Dumitru Ailincăi), prozator, publicist, istoric, autor de romane istorice şi biografii romanţate, s-a născut la 19 octombrie 1908 în satul Negreşti, comuna Dobreni, într-o familie de oameni săraci, fiul Mariei (născută Cojocaru) şi al lui Ion Ailincăi, care au avut 10 copii, Dumitru fiind cel mai mare dintre ei. După şcoala primară în satul natal, urmează Liceul „Petru Rareş” din Piatra Neamţ (1921-1928) şi Facultatea de Litere şi Filosofie a Universităţii din Bucureşti, specialitatea istorie-geografie (1928-1933). Îşi dă doctoratul în istorie cu teza “Voltaire istoric”. Face un stagiu de redactor la ziarele „Zorile” şi „Lumea românească”, apoi este profesor la liceele din Siliştea şi Călăraşi (1938-1939), la Şcoala Normală şi Liceul „Petru Rareş” din Piatra Neamţ (1943-1949), conferenţiar (1949-1972) şi profesor (1972-1975) la Facultatea de Istorie a Universităţii din Bucureşti, la care rămâne profesor consultant şi după pensionare.
Ca ziarist, a condus revista “Santinela”, publicaţie a Armatei Române în cel de-al doilea Război Mondial şi a colaborat la numeroase publicaţii din ţară şi de peste hotare. După 1944, devine membru marcant al Partidului Naţional Popular şi este ales deputat în Parlamentul ţării. Este prorector al Universităţii Populare din Bucureşti (1985-1993) şi profesor la Facultatea de Istorie a Universităţii „Spiru Haret” din acelaşi oraş (1990-1995). Membru în comitetul de conducere al Societăţii de Ştiinţe Istorice din România, iniţiază şi conduce, ca redactor-şef, revista „Magazin istoric” (1967-1969). Colaborează susţinut la reviste istorice şi literare, alcătuieşte manuale de istorie pentru diferite trepte de învăţământ. S debutat în 1938, cu nuvela Moartea colecţionarului de fluturi, în „Azi”, iar în 1939 publică o biografie romanţată, Miron Costin.
A mai publicat romanele Acolo, în Filioara (1943), Ne cheamă primăvara (1946), Neculai Milescu Spătarul (1954), Alei, codrule fârtate (1956), Făclia s-a aprins (1957), Cetatea de pe stânca verde (1959), N. Bălcescu – revoluţionar (1959), Căderea Bastiliei (1959, Trandafirul roşu (1963), Fluieraşul şi alămâia (1962), Un om în furtună (1965), Eroi au fost, eroi sunt încă (1968), Fata de la Cozia (1966), Fraţii Buzeşti (Pahar de cale albă, 1971, Luceafărul de răsărit, 1975, Zborul a rămas, 1977), Diamantul negru (1971), Comoara Brâncovenilor (1977), Inorogul cel înţelept (1981), Voievodul fără teamă şi fără prihană (1984), Necunoscuta de la Suceviţa (1982). A fost consultant istoric la filmele Pintea (1976), Iancu Jianu, zapciul (1980) şi Iancu Jianu, haiducul (1981). Ca scriitor, a fost premiat de Societatea Scriitorilor din România, în 1942, şi de Uniunea Scriitorilor din România, în 1954. Dumitru Almaş a fost scriitorul originar din Neamţ cu cea mai vastă operă literară, el lăsând posterităţii peste 70 de cărţi, zeci de scenarii de film şi de piese de teatru radiofonic şi peste 5.000 de studii şi articole de presă.
