findrihan piesa 01 oz

Profesorul şi teatrologul Paul Findrihan, fost secretar al Teatrului Tineretului din Piatra Neamţ mai bine de trei decenii, ar fi aniversat azi 76 de ani. Dar timpul nu a mai avut răbdare nici cu el, grăbindu-se să plece spre alte lumi mai celeste la doar 66 de ani. Luna viitoare, pe 22 iulie, se împlinesc zece ani de când Paul ne-a părăsit.

Născut la 18.06.1938, la Icuşeşti, Roman (d. 22. 07. 2004, Piatra-Neamţ), Paul Findrihan a absolvit Liceul (azi, Colegiu) „Roman-Vodă”, apoi Facultatea de Filologie – Istorie a Universităţii din Bucureşti (1960). A fost profesor şi director la Liceul din Săbăoani, iar între 1966 şi 1998, secretar literar al Teatrului Tineretului din Piatra-Neamţ. Este autor (în colaborare) al primului corpus de documente privind activitatea Teatrului Tineretului, unanim apreciate de critica de specialitate (Remember, Breviar şi TT). A fost membru în comisia de redactare a unui Lexicon al teatrului românesc şi a editat – singur sau în colaborare – în perioada 1984-1989 Revista Zig-Zag, mijloc de publicitate a activităţii teatrului şi sursă fundamentală de venituri pentru supravieţuirea instituţiei în perioada autofinanţării. Autor (în colaborare) al unor lucrări dramatice pentru repertoriul TT: „Vrăjitorul din Oz”, după Frank Baum, împreună cu Eduard Covali (1968),  „Mihai Viteazul”, după scenariul filmului „Buzduganul cu trei peceți”, împreună cu Eugen Mandric (1979). Ambele spectacole – primul, în regia lui Ion Cojar, al doilea, în regia lui Alexandru Dabija – s-au bucurat de succes și au devenit titluri de referință în spectacologia Teatrului Tineretului. A participat activ la realizarea mai multor ediţii ale manifestării cu public, Antologia Scriitorilor Români Contemporani şi a Colocviilor critice. Pentru întreaga activitate în domeniul teatrului, a fost distins cu Premiul Inspectoratului pentru Cultură Neamţ (1997). A colaborat la Revista Ateneu, luând atitudine împotriva veleitarilor şi pledând pentru o literatură adevărată. Iată câteva opinii exprimate în publicaţia de la Bacău: „Dintr-un cenaclu ies atâţia scriitori câţi au intrat” sau „Scriitorul adevărat se descoperă singur”  și  „Apariţia unei reviste a cenaclurilor literare mi se pare o calamitate”. Paul Findrihan va rămâne în conştiinţa lumii teatrale româneşti exact ca ceea ce a fost: un intelectual de marcă. El este considerat pe bună dreptate  unul dintre importanții întemeietori ai prestigiului acestei instituţii. Aceasta, atât datorită contribuţiei la trasarea liniilor directoare ale politicii culturale a Teatrului Tineretului, cât  şi a muncii pentru punerea lor în fapt. La care s-a adăugat, normal, şi strădania ca lumea să ia în posesie aceste fapte.

findrihan piesa 02 mihai viteazul

Pentru cine cunoaște ultimele decenii ale istoriei  teatrului românesc, în general – și a teatrului nemțean, în special – Paul Findrihan  se identifică, fără îndoială, cu unul dintre ultimii mohicani al unei profesii, odată glorioase – cea de secretar literar. O profesie a cărei dispariție se resimte atât în repertoriul teatrelor, cât și în calitatea spectacolelor.

Nicolae SAVA

Articolul precedentIonuţ Ursache s-a impus în Grand-Prix-ul României
Articolul următorLa Sinagoga Baal Shem şi în ştrandul Piatra Neamţ „Caravana Filmului Evreiesc”