Profesorul şi teatrologul Paul Findrihan, fost secretar al Teatrului Tineretului din Piatra Neamţ mai bine de trei decenii, ar fi aniversat azi 76 de ani. Dar timpul nu a mai avut răbdare nici cu el, grăbindu-se să plece spre alte lumi mai celeste la doar 66 de ani. Luna viitoare, pe 22 iulie, se împlinesc zece ani de când Paul ne-a părăsit.
Născut la 18.06.1938, la Icuşeşti, Roman (d. 22. 07. 2004, Piatra-Neamţ), Paul Findrihan a absolvit Liceul (azi, Colegiu) „Roman-Vodă”, apoi Facultatea de Filologie – Istorie a Universităţii din Bucureşti (1960). A fost profesor şi director la Liceul din Săbăoani, iar între 1966 şi 1998, secretar literar al Teatrului Tineretului din Piatra-Neamţ. Este autor (în colaborare) al primului corpus de documente privind activitatea Teatrului Tineretului, unanim apreciate de critica de specialitate (Remember, Breviar şi TT). A fost membru în comisia de redactare a unui Lexicon al teatrului românesc şi a editat – singur sau în colaborare – în perioada 1984-1989 Revista Zig-Zag, mijloc de publicitate a activităţii teatrului şi sursă fundamentală de venituri pentru supravieţuirea instituţiei în perioada autofinanţării. Autor (în colaborare) al unor lucrări dramatice pentru repertoriul TT: „Vrăjitorul din Oz”, după Frank Baum, împreună cu Eduard Covali (1968), „Mihai Viteazul”, după scenariul filmului „Buzduganul cu trei peceți”, împreună cu Eugen Mandric (1979). Ambele spectacole – primul, în regia lui Ion Cojar, al doilea, în regia lui Alexandru Dabija – s-au bucurat de succes și au devenit titluri de referință în spectacologia Teatrului Tineretului. A participat activ la realizarea mai multor ediţii ale manifestării cu public, Antologia Scriitorilor Români Contemporani şi a Colocviilor critice. Pentru întreaga activitate în domeniul teatrului, a fost distins cu Premiul Inspectoratului pentru Cultură Neamţ (1997). A colaborat la Revista Ateneu, luând atitudine împotriva veleitarilor şi pledând pentru o literatură adevărată. Iată câteva opinii exprimate în publicaţia de la Bacău: „Dintr-un cenaclu ies atâţia scriitori câţi au intrat” sau „Scriitorul adevărat se descoperă singur” și „Apariţia unei reviste a cenaclurilor literare mi se pare o calamitate”. Paul Findrihan va rămâne în conştiinţa lumii teatrale româneşti exact ca ceea ce a fost: un intelectual de marcă. El este considerat pe bună dreptate unul dintre importanții întemeietori ai prestigiului acestei instituţii. Aceasta, atât datorită contribuţiei la trasarea liniilor directoare ale politicii culturale a Teatrului Tineretului, cât şi a muncii pentru punerea lor în fapt. La care s-a adăugat, normal, şi strădania ca lumea să ia în posesie aceste fapte.
Pentru cine cunoaște ultimele decenii ale istoriei teatrului românesc, în general – și a teatrului nemțean, în special – Paul Findrihan se identifică, fără îndoială, cu unul dintre ultimii mohicani al unei profesii, odată glorioase – cea de secretar literar. O profesie a cărei dispariție se resimte atât în repertoriul teatrelor, cât și în calitatea spectacolelor.
Nicolae SAVA
