Scriitorul şi publicistul Nichita Bistriceanu s-a născut la 14 iulie 1914, la Piatra Neamţ. Abandonat la naştere, a fost crescut de o familie din satul Bistriţa, comuna Viişoara, pe numele ei Juncu. La oficiul stării civile a fost înregistrat cu numele de Nechita Smaranda Mihai. Absolvă Şcoala normală de băieţi “Gheorghe Asachi” Piatra Neamţ, apoi Şcoala militară de ofiţeri (rezervă), pe care o termină cu gradul de locotenent. Participă la cel de-al doilea Război Mondial. Scapă teafăr din război şi devine învăţător în câteva sate din Neamţ (Tarcău, Ardeluţa, Cracăul Negru, Bistriţa), lucrând în această calitate de dascăl timp de 17 ani. A fost redactor şef la ziarul “Flacăra” din Piatra Neamţ, apoi ziarist la nou-înfiinţatul “Steagul Roşu” (ziar al regiunii Bacău) şi, din 1968, la ziarul “Ceahlăul”, până la pensionare. S-a afirmat ca scriitor în cadrul cenaclului literar “Slova nouă”, iar din 1951 a fost primit în rândurile Uniunii Scriitorilor, alături de colegii de condei nemţeni Dumitru Almaş, Har Mihăilescu, Lucian Mircea (pseudonimul profesorului de matematică Constantin Borş), B. Munte, Constantin Gavriliu. A publicat în reviste pentru copii, în culegerea „Pe plaiurile Bistriţei”. Este, în acelaşi timp, un colaborator al ziarului România liberă. “Nichita Bistriceanu, nu a fost un dizident dar nici rabat de la meseria de ziarist nu a făcut. Cu talent, a ştiut să nu intre în mocirla preaslăvirii epocii de aur, în reportajele sale încerca să oglindească viaţa aşa cum era, fapt pentru care nu de puţine ori a intrat în conflict cu puterea timpului”, scrie unul din foştii săi colegi de ziaristică, scriitorul Emil Bucureşteanu. Nichita Bistriceanu s-a stins din viaţă la Piatra Neamţ, la 30 decembrie 1997. (N.S.)
