Nell Cobar, “părintele” cunoscutului personaj de desene animate “Mihaela”, a venit în două rânduri la Piatra Neamţ, în 1977: prima dată pentru a participa, ca cineast, la Gala filmului de animaţie și a doua oară pentru a asista la vernisajul expoziţiei sale de caricatură de la Casa de Cultură. Personalitate de seamă a graficii românești, Nell Cobar și-a desfășurat mare parte din activitatea artistică și la celebra revistă de satiră și umor “Urzica”, înfiinţată de dramaturgul Aurel Baranga. (Ana MOISE)
“- La începutul lunii iunie aţi participat, în calitate de cineast, la Gala filmului de animaţie pentru copii, organizată de Întreprinderea cinematografică a judeţului Neamţ. Ce impresie v-au lăsat întâlnirile cu spectatorii?
– Am întâlnit mici spectatori activi și receptivi, capabili să înţeleagă mai mult decât glumele și gagurile cu care sunt presărate filmele, să pătrundă tema și morala lor. Deosebit de interesante mi s-au părut în acest sens spectacolul și discuţiile organizate cu acest prilej la Târgu Neamţ.
– Ce v-a determinat să reveniţi, după numai o lună, pe meleagurile nemţene cu două expoziţii de prestigiu – una de desene care a stat la baza filmelor cu Mihaela și cealaltă cu selecţiuni de caricatură?
– A fost iniţiativa forurilor locale. După ce m-au invitat prima dată, în gala amintită din cadrul festivalului «Cântarea României», unde am participat cu un program de film de desene animate intitulat «Întâlnire cu Mihaela», am fost solicitat din nou. De această dată am participat cu o expoziţie de scene și decoruri originale din filme (fie spus, unica organizată în ţară după câte știu eu). Casa de Cultură m-a invitat cu o expoziţie de caricatură, la care am participat cu 52 de lucrări.
– Printre proiectele dv. consideraţi că se vor număra și alte expoziţii de acest fel la Piatra Neamţ – sau în alte localităţi din judeţ?
– Doresc să dau curs interesului manifestat în acest sens de iubitorii caricaturii. Pentru a crea o legătură strânsă între secţia de caricatură a UAP și artiștii plastici amatori din orașul dv, vom căuta să organizăm o expoziţie colectivă a maeștrilor caricaturii din București și alături de care forţele locale să aibă posibilitatea să se afirme. În acest fel, sperăm să creăm o tradiţie. De asemenea, personal sau prin studioul «Animafilm», vom sprijini cineclubul Casei de Cultură a sindicatelor pentru a-și îndrepta atenţia și spre filmul de animaţie”. (Liliana Ciubotaru Derer, Ceahlăul, sâmbătă, 16 iulie 1977)
