Pe cât de năpăstuiți sunt (sau se dau) de soartă, pe atât de inventivi se dovedesc a fi pietrenii care s-au adresat primăriei pentru a primi mâncare de la Cantina socială. În luna decembrie a anului trecut, viceprimarul Aurelia Simionică a venit cu ideea de a pretinde din partea beneficiarilor o minimă recunoștință pentru ajutorul primit, recunoștință care să se cuantifice în 3 (trei!) zile de muncă în folosul comunității în lunile în care primesc hrana gratis. Inițiativa a fost apreciată de colegii viceprimăriței, așa că s-a instituit cu caracter de lege, iar cei care s-au prezentat la cantina socială să ridice mâncarea zi de zi au fost anunțați că trebuie să mai și muncească pentru pâinea lor. Nu toți, desigur, ci doar cei în putere, apți să facă diverse munci. Nu i-a pus nimeni la săpat șanțuri sau turnat betoane, ci era vorba de activități simple: mai un măturat frunze, mai o zăpadă curățată de pe trotuare… Urmarea: NICIUN adult nu s-a mai înscris în ianuarie pe tabelul cantinei sociale. Toți și-au trecut copiii și iau mâncare cu una-două porții mai puțin, doar ca să nu muncească. Aurelia Simionică a anunțat că a dispus deja celor de la Asistență Socială să facă verificările necesare și oricum regulile nu se schimbă doar pentru că beneficiarii n-au chef de muncă.
”Eu, când am venit cu această idee, am făcut un calcul foarte simplu. Dacă avem o familie de 5 persoane – 2 adulți și 3 copii -, de când s-a majorat alocația de hrană, prin hotărâre de Guvern, asta înseamnă 60 de lei pe zi bani alocați de primărie pentru masa acestei familii. 60 x 30 de zile înseamnă 1.800 de lei lunar pentru o singură familie! Și sunt aproximativ 150 de persoane lună de lună la cantina socială! Efortul este considerabil și pe bugetul primăriei. Înțeleg, tu, cetățean, ai o situație dificilă, nu ai venituri, nu te descurci, dar trebuie să întorci ceva către oraș, către locuitorii care trăiesc aici. Mie așa mi se pare corect să fie. Și, rețineți, discutăm doar despre persoanele adulte, apte de muncă. Nu s-a gândit nimeni să pună un bătrân de 80 de ani să muncească pentru comunitate”, a declarat Aurelia Simionică.
De ce au preferat să-și înscrie doar copiii? Pentru că în cazul acestora condiția pusă de primărie e mai ușor de îndeplinit: copiii trebuie doar să meargă la școală și să facă dovada că frecventează cursurile printr-o adeverință emisă de școală. Iar mersul la școală nu doare. Numai munca se pare că da. (Dana OSTAHIE)
