pietricica turism
heidelbergcement

papagalii fara bilet

Am stat cu cumătru de ne-am cugetat ce vrea să însemneze ca o instituție să steie cu porțile deschise  o zi întreagă ca să vină poporu` să vază ce și cum se lucră și câtă abnegație pe metru patrat se poate înghesui în orele de program. Adică, slujbașii se îmbracă cochet și dau cu zâmbete-n cleienți, ca să jure că au nimerit la serbare și o să fie copleșiți cu bunătățuri și chiuituri. Acuma, am auzit că și instituția unde se dă de lucru la cei doritori de așa ceva s-o dăschis ușile și toată lumea aștepta să fie buluceală de popor însetat să vază cum păstorește dom` Chirilă agentura. Din ce ne-o zis o seamă de inși, nu s-o rupt ușile stabilimentului, adică slujbașii și-o băut cafeaua la fel, șușanelele au curs în modul obișnuit, bașca rețele de mâncare de post s-au schimbat cu frenezie. Inutil să vă pomenim că inclusiv șăfu` are o vădită aversie față de colegii dă presă pe care-i tratează cu o altă doamnă Chirilă, pe post de purtătoare de cuvinte, când e vorba de întrebări cu ghivent pe dreapta. Ăsta den mijloc zice c-așa-i el.

L-am cântat mai câteva zile în urmă pe un nene șăf de la direcția care se ocupă cu sănătățurile mamiferelor, precum că o seamă de amploaiați din bătătura pe care o păstorește vrea să-l vadă cu demisia pă birou. Colegii mesageri i-o dedicat o pajină de zear în care am cetit, că insu s-o dedat la oarece moșmande gheboase, bașca că o uitat să se puie la punct cu declarățiile de avere care-s cerute la aburcarea pă fotelul de derector. Acuma, noi nu vrem a zice că șăfu` e imaculat ca fecioara cu pruncu`, că mai știm și noi circuitul firfireilor prin acte, plus de asta nu am înțăles de ce și-o luat ambuscat conced de hodină, acuma când se taie poarce la greu și piața geme de cărnăreturi, care nu-i musai să fie și cu trichinelă. Cumătru` cu perciunii în juru` gâtului, că-i frig, zice că precis s-o dus în conced ca să cetească în liniște și urmarea din materialul lansat de mesageri, că l-o cântat bine și cu temei și ar fi păcat să nu aibe și un epilog pe măsură.

Nu de mult s-o plinit un an de când o seamă de contemporani de-ai noștri s-au dat cu cușmele electorale de podele, că o să facă și-o să dreagă, dar numai după ce ajung în Parlament. La un an de zile de la investire, ba unu` e sătul , altu` zice că e prea devreme de analizat, altu` că-i anost, altu` e-n silenție ștampă cu noi, dar este și unu` care zice că-i tare mulțumit dă sine și că se simte util, deci e limpede că e implicat cam cum e ăsta den mijloc când dă de beci, că odată intrat, uită cum iese. Acuma, fie vorba între noi, nu-ți trebe multă imaginație să deduci că majoritatea o bat în cap să face floare, că ar fi și culmea ca printre cinci sute de aleși să încapi zilnic să faci ceva. Așa, unii vorbește, alți ascultează, se mai scobesc prin tablete, dau telefon la rude și ziua merge că acuși e vacanță de Crăciun până se topește omătu`. De firfirei nu se duce lipsă, și-n rest ? Dacă întrebăm pe vreun creștin dacă l-o mai văzut pe vreunu din cei votați, cu siguranță că vom primi „păi dacă-l mai văd o dată, am de două ori“. O să vedem la doi ani, dacă o să fie fleașcă de mandat, numai de la drumurile pe care le fac până la berouri. Cumătru` mai zice că este unii, dar nu mulți, care au abnegație peste media descrisă și care ar avea ce povesti, dar nu o fac pentru că nu au timp de așa ceva. Serios, cumătre ?

aleho