Monumentul “Calvarul Aiudului” a fost înălțat la inițiativa fostului luptător anticomunist Gheorghe Brahonschi împreună cu alți camarazi de suferință, ca simbol al biruinței lui Hristos, prin aleșii săi, împotriva prigonitorilor comunist-ateiști. Locația aleasă a fost Râpa Robilor, locul în care trupurile neînsuflețite ale mărturisitorilor din temnița Aiudului erau aruncate de ighemonii neamului românesc.
Concepția monumentului a fost realizată de arhitectul Anghel Marcu în colaborare cu arhitecții Nicolae Goga și Liliana Chiaburu, monumentul fiind alcătuit din două rânduri de câte şapte cruci îngemănate care simbolizează unitatea în suferinţă pe care au avut-o mucenicii, iar crucea ce-a mare de deasupra reprezintă “crucea neamului românesc” pe care ei au dus-o în spate.
Construcția s-a finalizat în anul 1999 iar în anul 2000, de ziua Înălțării Sfintei Cruci, IPS Bartolomeu Anania, trecut și el prin temnița Aiudului, a sfințit Sfânta Masă din interiorul monumentului.
Osuarul cu sfintele moaște care s-au găsit până acum la săpăturile din Râpa Robilor se află sub altarul din interiorul monumentului. Tot acolo se află şi Icoana Maicii Domnului cu sfinţii închisorilor.
Ca un testament profetic, rămân peste generații aceste cuvinte ale părintelui mărturisitor Liviu Brânzaș: „Iată-ne reîntorşi acasă. Aiudul este, de fapt, casa noastră. Aici suntem noi înşine. Sunt convins că va veni o vreme când va constitui un titlu de onoare şi nobleţe naţională când cineva va spune: “Şi tatăl meu a fost la Aiud”.
