«Neamul nostru nu este nici prost, nici nevolnic, nici leneş. Suntem un popor cu valenţe foarte bune şi foarte solide. Vedeţi, esenţial e să ne redescoperim, fiindcă cei 50 de ani de comunism nu ne-au acoperit chiar de tot, ar fi fost culmea. Cum să vă spun, acum toate sunt o brambureală nemaipomenită, că nu se mai vede om cu om. Pe vremea aceea era pericolul comunismului, că te băga în puşcărie, dacă te găsea nu ştiu cum sau dacă te turna cineva sau mai ştiu eu ce. Au murit mii de oameni în puşcărie. Aceasta e o chestie îngrozitoare. Dar, cum să vă spun, atunci eram mai solidari. Nu vi se pare că eram mai solidari? Nu ne uram între noi, nu ne învrăjbeam chiar atâta, nu pierise noţiunea de semenul nostru. Astăzi, am sentimentul că nu mai ştim ce e mila şi nu mai ştim ce e aproapele nostru. Te uiţi în ochii lui. Mai vezi pe chipul lui chipul Mântuitorului?! Te interesează doar câţi bani are, te interesează câţi bani îi poţi fura. Te interesează, ştiu eu, ce afaceri poţi să faci cu el. Suntem într-un moment foarte periculos. Şi aşa mai departe.
Şi aici leg cele două chestii: Neamul nostru este ameninţat să-şi piardă fiinţa aceea pe care a păstrat-o prin veacuri din pricina închinării la cei doi idoli: viţelul de aur (banul) şi puterea. Banul şi puterea au devenit acum ţintele fiecărei vieţi. Ce vrea fiecare? Bani! Ce vrea fiecare? Putere! Să revenim. Poporul meu este un popor în care am mare încredere şi eu cred că ori îl regăseşte pe Dumnezeu – şi nu se poate să nu-l regăsească, pentru că ceea ce nu este cu putinţă la oameni este cu putinţă la Dumnezeu. Şi eu nădăjduiesc în Dumnezeu ! Ori Domnul a eliberat pe cel necurat, pe vrăjmaş, şi i-a dat drumul în lume şi atunci înseamnă că se apropie a doua venire. Eu vă vorbesc despre lucruri pe care nu le ştiţi. Ştiţi, probabil, sau nu ştiţi, în Scripturi se spune că, înainte de a doua venire a Domnului, a Mântuitorului nostru Iisus Hristos, înainte de luminata zi a Judecăţii de Apoi, se va da drumul vrăjmaşului, adică Prinţului Întunericului, cum îi spune Biblia, se va da drumul diavolului în lume. Şi acesta merge, cum zice Epistola Sf. Petru, ca un leu prin lume, răcnind şi căutând pe cine să înghită.
Ei bine, ori suntem în epoca aceasta şi atunci aşteptăm a doua venire, ori, dacă nu, poporul nostru îşi revine. Şi se reface. Eu sper din toată inima să-şi reintre în posesia realelor sale calităţi, şi morale şi, mai cu seamă, spirituale, pentru că de cele spirituale, adică de credinţă, depind cele morale. Un om credincios nu umblă după bani, un om credincios nu doreşte puterea cu orice preţ, un om credincios nu se uită cu plăcere la ceea ce se petrece la televizor sau mai ştiu eu la ce, spectacole, magazine. Vreau să vă spun că am fost foarte tulburată.
Citesc în ziar că la New York s-a deschis (să mă ierte copiii!) primul liceu de copii homosexuali şi de lesbiene, ca să nu mai aibă necazuri în mijlocul celor care sunt normali şi care-şi băteau joc de ei. Am rămas absolut trăsnită. Aceasta este o treabă antihristică. Sodoma şi Gomora era o nimica toată pe lângă acestea, să deschizi special un asemenea liceu pentru copii… Nu ştim deloc, vedeţi, de aceea mă întreabă toţi când l-am descoperit pe Dumnezeu, cum l-am descoperit şi cum l-am acceptat pe Dumnezeu, dacă se poate întreba aşa ceva. Mai degrabă, cum m-acceptă Dumnezeu pe mine. Deci, de asta refuză copiii să vorbească despre Dumnezeu şi despre biserică, pentru că aceasta ar însemna să le pună frâu poftelor lor, instinctelor lor de copii neînfrânaţi. Ei nu ştiu ce înseamnă să pui frâu, mental sau chiar faptic, unor astfel de porniri. Poate fiecare dintre noi ar fi avut pornirile acestea. Se poate. În adolescenţă, simţurile sunt foarte uşor aprinzibile. Se aprind foarte repede, dar, dacă intră conştiinţa cuvântului în noi, dacă biserica ni se arată aşa cum se cuvine, atunci liceul acela şi lucrurile acelea nu se mai pot întâmpla. Copilul începe să simtă altfel lucrurile».
A consemnat Gheorghe SIMON
