Cu o foarte bine documentată carte, un studiu competent şi bine argumentat, revine în atenţia cititorilor istoricul şi arhivistul Gheorghe Radu. Volumul său, “Marea Unire şi judeţul Neamţ” (Editura Cetatea Doamnei, Piatra Neamţ, 2013), este al 10-lea de acest fel care vine să completeze baza de informaţii legate de istoria judeţului Neamţ.
Structurată pe două mari capitole – etapele procesului de constituire a statului naţional unitar român şi contribuţia judeţului nostru la acest act istoric, lucrarea lui Gheorghe Radu ne readuce în prim plan personalităţile judeţului Neamţ, care au susţinut şi contribuit la Marea Unire. În prima parte a lucrării, sunt evocate cele trei principale etape care au dus la desăvârşirea Marii Uniri – unirea Basarabiei cu România, unirea Bucovinei cu România, unirea Transilvaniei cu România, recunoaşterea internaţională a acestor fapte istorice -, autorul aducând în atenţia cititorului documentele oficiale ale vremii (fie în facsimil, fie din presă ori fragmente şi citate din aceste acte devenite istorice) precum şi personalităţile care au avut un rol important în aceste vremuri – Regele Ferdinand, I. C. Brătianu, Nicolae Iorga -, recunoaşterea actului Marii Uniri la Conferinţa de pace de la Paris (1919-1920). Contextul internaţional favorabil care a dus la acest mare act istoric constă în dezmembrarea celor două mari imperii vecine, cel rus în 1917 şi cel austro-ungar în 1918. În cadrul acestui important proces revoluţionar cu caracter naţional, românii şi-au desăvârşit unitatea naţională (începută în 1859) prin unirea succesivă cu patria mamă a Basarabiei (răpită de Rusia în 1812), Bucovinei (răpită de Austria în 1775) şi a Transilvaniei (încorporată Ungariei în 1867). O primă menţiune documentară privind pregătirea Marii Uniri este cea din 1863, când un grup de călugări de la Mănăstirea Neamţ, în frunte cu călugărul Andronic, a plecat în Rusia şi a întemeiat Mănăstirea Chiţcani, lângă Tighina (Basarabia), ca fiică duhovnicească a Mănăstirii Neamţ. Altă menţiune documentară relevantă este cea de la sfârşitul decadei a doua din luna aprilie 1917, pe 18 aprilie, când se ţine la Odessa un mare “meeting”, la care iau parte, pe lângă profesori, studenţi şi preoţi, 10.000 de soldaţi moldoveni din Garnizoana Odessei, unde se aclamă o rezoluţie cuprinzând “autonomia politică a Basarabiei şi concentrarea unităţilor militare moldoveneşti pentru a împiedica jafurile şi volniciile la care se dedau trupele ruseşti”. În aceeaşi lună, în 19-25 aprilie, se întruneşte congresul diecezan al preoţilor şi laicilor din întreaga arhiepiscopie a Basarabiei, cu 250 de delegaţi.
Aflăm din lucrare că, printre primele prilejuri de adunări între românii din provinciile de pe întinsul Daciei Traiane, au fost hramurile bisericeşti, acestea având un rol important în pregătirea prounionistă a cetăţenilor din cele trei provincii româneşti aflate sub alte imperii. Capitole generoase ale cărţii sunt dedicate unor personalităţi care au contribuit efectiv la Marea Unire, precum Vasile Alexandrescu Urechia sau C. I. Istrate. Acţiuni ferme pentru unire au întreprins şi alte personalităţi legate de judeţul Neamţ, cum sunt Vasile Pârvan, ai cărui bunici materni erau din Dobreni, actorul Petre Liciu, ai cărui bunici erau din Duşeşti, generalul Nicolae Dăscălescu, cel născut la Căciuleşti, învăţătorul din Farcaşa, Gabriel Danielescu, decorat cu “Legiunea de onoare cu grad de cavaler, Gheorghe Ante, decorat cu Ordinul “Mihai Viteazu”, ostaşii regimentelor 14 Roman şi 15 Războieni. Sunt evocate în carte marile şi entuziastele adunări care au avut loc în satele şi oraşele din Ţinutul Neamţ în aceste perioade, multe organizate de cadrele didactice.
Lucrarea profesorului Gheorghe Radu întregeşte, cu succes, depozitul bibliografic al istoriei acestui judeţ, fiind una din lucrările de referinţă în istoriografia românească de azi.
Nicolae SAVA
