Dacă prima pagină a acelui nr. 2/29 iunie 1918 al ziarului „Basarabia”, editat la Piatra-Neamţ (redacția și administrația – str. Plantelor, no. 1, adică pe actuala str. Ion Creangă, de sub muntele Cozla), conţinea un amplu interviu cu Pantelimon Sinadino (1875-194?), pe atunci președinte al nou înfiinţatului Partid Progresist Basarabean, cea de a doua pagină ne oferă alte secvenţe ale „istoriei în mers”. Avem mai întâi „Proclamaţiunea d-lui General [Arthur] Văitoianu către locuitorii Basarabiei”, dată la 20 iunie 1918, ca proaspăt comisar general al acestei provincii (cităm parţial): „Mândra Basarabie, alipită la Patria-Mamă prin a sa bunăvoie [la 27 martie 1918], trebuie ca în scurtă vreme să arate tuturor că este cuibul ordinei şi al dreptăţii pentru toţi, al civilizaţiei. Îngăduitor pentru cei care ar face mici greşeli în lupta pentru binele public – căci numai cei ce lucrează pot greşi –, voi fi neîndurat pentru cei necinstiţi, pentru speculatori, şi voi face să se aplice toată asprimea legilor contra acelora cari cred că a sosit vremea ca, în apa ce merge spre cale de limpezire, ar putea pescui. Cetăţeni ai Basarabiei, la muncă! La muncă dreaptă şi cinstită! Legea trebuie să domnească!”.

Fireşte, pe fondul transformărilor politice, sociale şi economice, ziarul sublinia din nou înfiinţarea, la Chşinău, a unui „mare partid politic, numit Partidul Progresist, compus din majoritatea marilor proprietari, a intelectualilor şi industriaşilor basarabeni, cât şi dintr-o mare parte de proprietari ţărani şi meseriaşi” [efemeric, un partid cu aceeaşi denumire, având în frunte militari, luase fiinţă şi în aprilie 1917!]. Cum, după mai bine de un secol de ocupaţie rusă, cerinţele amplei reînvieri a fiinţei naţionale se cereau susţinute şi prin politici specifice, guvernul român a sprijinit această campanie, astfel că: „Numărul propagandiştilor culturali în Basarabia creşte tot mai mult. La început au fost numai 160 învăţători, 50 de profesori din ţară şi câţiva conferenţiari ardeleni şi bucovineni.

Mai târziu s-au organizat de comun acord cu d. Ciobanu, directorul general al şcoalelor din Basarabia, cursuri de vară pentru 1800 învăţători basarabeni, 150 profesori de liceu şi 200 studenţi din Basarabia. […] Ministerul de Culte a pus la dispoziţie suma de 70000 lei pentru sprijinirea acestei întregi propagande culturale”. Noutăţi erau şi în domeniul „învierii bisericii basarabene”: „Cei doi episcopi, Dionisie şi Gavril, au părăsit Kişinăul, spre a trece în Rusia. Conducerea bisericei române basarabene revine iarăşi, după zeci de ani, unui vrednic arhiereu român – P.S. Sa Episcopul Nicodem al Huşilor”. E vorba, fireşte, de conjudeţeanul nostru Nicodim Munteanu (născut la Pipirig, 6 dec. 1864), viitor Patriarh al B.O.R. şi înscăunat pe atunci, în perioada iun. 1918 – dec. 1919, ca arhiepiscop al Chișinăului și Hotinului.

Şi parte din rănile războiului (aflat încă în desfăşurare) se vindecau încet-încet, astfel că rubrica „Din Ţară” informa: „Au mai sosit prizonieri şi internaţi de-ai noştri în Bulgaria. Săptămâna din urmă au sosit 280. Cei mai mulţi sânt foşti profesori români la liceul din Bitolia, ca şi din alte oraşe din Macedonia. Le zicem bine au venit şi să ne silim a-i face să uite cât-decât lunga durată a prizonieratului”. Tot de instalarea normalităţii ţineau atât noile reglementări poştale („în sfârşit, de la 18 iunie avem poşta noastră şi în Basarabia, cu funcţionari români”), cât şi faptul că „de la 1/14 iulie a.c. se va introduce şi în Moldova şi în Basarabia calendarul gregorian, astfel că în întreg cuprinsul ţărei vom avea data stilului nou”.

Constantin BOSTAN

Articolul precedentArtă plastică / Dinu Huminiuc. Poezia şi pictura în tandem
Articolul următorCARTE – TEATRU – FILM – SPECTACOLE – EVENIMENTE CULTURALE