0:00

Interviu cu magistratul Gheorghe Moroşanu, ZCH NEWS - sursa ta de informații

– Cum a fost perioada de magistratură la Bicaz? Câte din hotărârile pe care le-ai dat ţi s-au părut a fi, totuşi, nedrepte? Ce ai făcut ca să repari ceva în sistem?

Cum să fie, frumos, cel mai frumos, palpitant, tulburător. Socoate aşa: dacă în toate locurile de muncă anterioare am activat câte doi ani, iar în justiţie 17 (nu aş fi plecat nici după 17 dacă nu m-ar fi aşteptat cărţile), de câte ori a fost mai grozav în justiţie decât în celelalte locuri/domenii? Ca şi în locurile anterioare unde am avut colectiv preponderent feminin (liceu şi facultate), am fost răsfăţatul fetelor, iar eu am făcut ce am putut ca în mod natural şi ele să se simtă bine şi să lucreze nestresate, chiar fiind eu temporar în funcţie de conducere. Dar chestiunea chestiunii este să vezi venind la tine, care ocupi scaunul dreptăţii, oameni timizi, stresaţi, timoraţi, derutaţi, apoi să-i vezi, după, plecând luminaţi, liniştiţi, lămuriţi. Am avut un caz cu o persoană care a ţinut neapărat să-mi mulţumească după ce i-am respins acţiunea. Cum, de ce? Simplu, pentru că, prin prestaţia mea în sală, apoi prin textul hotărârii ce am redactat, l-am făcut să înţeleagă de ce a pierdut, unde a greşit, de ce acţiunea lui a fost concepută perdant, care era calea de urmat ca să-şi găsească dreptatea, câtă o avea. Hotărâri nedrepte oi fi dat, judecătorul este supus greşelii ca orice om, de aceea există căi de atac şi alte mijloace de reparaţie. Nu am un exemplu de hotărâre nedreaptă, dar am un exemplu de hotărâre a mea din care, chiar eu citind-o peste ani, nu am înţeles nimic. Era pe la începuturi, am dispus asupra unui teren măsurat în prăjini, unitate de măsură care nu este într-un nomenclator oficial, pe atunci nu se cerea documentaţie cadastrală, nu era nici măcar o schiţă anexă, deci o hotărâre cu care nu aveai ce face. După un timp, am înţeles că o hotărâre trebuie să fie scrisă în aşa fel încât să fie foarte clară pentru orice nejurist, să trateze băbeşte, dar şi tehnic toate problemele, să fie executabilă fără nici un dubiu sau aproximaţie. În fine, vei înţelege că am abordat toate cauzele, problemele, persoanele, şi din unghi literar. Pe unele din listele mele de şedinţă (le am pe toate într-un sac – o comoară!) scrie “Lit”, adică Atenţie, subiect literar.

După cele câteva lucrări pe teme juridice, unele devenite manuale pentru juriştii începători, şi cartea “Metroul fără Ceauşescu”, despre care am scris la vremea apariţiei, ce pregăteşti pentru tipar?

– Văd că eşti documentat şi despre cărţile mele juridice. De fapt este una singură (Patronul & Juristul), dar care a cunoscut 4 ediţii, trei din ele la editura cea mai tare, “Rentrop & Straton”, şi în care nu m-am putut abţine să nu strecor şi ceva proză. Partea finală, “52 reţete de afaceri proaste”, a fost citită, citată, preluată de o firmă care le-a imprimat audio şi le-a difuzat ca pe „Noapte bună, copii”. Apropo  de “Rentrop & Straton”, editură germano-română, se pare cea mai tare de pe piaţa de profil, am două chestiuni de evocat: Nu ştiu dacă eu sunt sau nu un autor de valoare, dar stilul meu zglobiu atrage cititorii. Ei bine, George Straton a fost editorul care „a mirosit” din prima acest lucru, şi a înţeles că “P & J” va avea succes datorită stilului, chiar fiind o carte „tehnică”. Din momentul în care i-am trimis manuscrisul, fără nici o cunoaştere sau recomandare anterioară, în trei zile m-a sunat, mi-a trimis contract şi avans, iar în câteva săptămâni a apărut cartea, într-un tiraj la care prozatorii începători nici cu visul nu visează. În aceeaşi perioadă, am citit Biografia lui Asimov, o carte masivă, iar din cuprinsul ei am reţinut cu deosebire pasajele în care este descrisă relaţia autor – editor, o relaţie complexă, interesantă, ca în familie. (Vezi în toate cărţile americane cum autorul mulţumeşte cu gentileţe editorilor, o chestiune foarte frumoasă). Mediul editorial român nu are acest cult, încă.  Ce pregătesc pentru tipar? Am în computer un folder care se numeşte preţios Opera GM, sau, în formulă proletară, Fabrica de cărţi GM. Sînt relativ multe, şi mai mari şi mai mărunte, dar nu lucrări capitale. Sunt, de ex: Jurnal de armată, ceva proză scurtă, un scenariu. Strict sub tipar vor intra aproape imediat, în ordine, “Patronul şi Juristul”, ed. a V-a, şi “CV ½”. Vor urma, tot direct sub tipar (adică sunt scrise, nu sunt fumuri din capul meu) patru  cărticele despre justiţie la care scriu din prima zi de magistratură: “Judecător de serviciu”, vol. I şi II, “Dacă aş fi ministrul justiţiei…” A patra va fi o mică surpriză, dar măsurabilă în ceva măcar peste 5-6 grade pe scara Richter, să vedem.

Interviu cu magistratul Gheorghe Moroşanu, ZCH NEWS - sursa ta de informații

– Alte proiecte neliterare?

Aş vrea să regivorez Asociaţia „Mica Europă”, croită pentru relaţii cu Franţa, pe multiple planuri. Sunt un filo/fan/fou francez/alsacian. Vreau să deschid un „Birou de scriitor”. S-o mai fi gândit cineva la aşa ceva? Să vină adică lumea, săteni, cetăţeni, alegători, public, şi să-mi povestească diverse, iar eu să adun, să selectez şi să scriu.  Să vă dau un singur exemplu: stând eu de vorbă „la gard”, la căsuţa noastră de la Hangu – Huiduman, cu vecina şi prietena din copilărie Vergina lu` Mitronici, zis Pitioacă, zis Cartoafă, mai zis şi Barabulă, şi venind vorba despre tăierea mieilor, sau a porcului, Vergina mi-a zis cu cea mai mare naturaleţe aşa: Pitioacă a meu îi foarte milos, nu taie nimic. Nici lemne nu taie, aşa-i de milos. Vreau un „Club Mecena” pentru noi toţi. Ce zici, mai există oameni cu stare şi cu dare, care să aprecieze într-atât scriitorii şi cărţile, artele şi artiştii, încât să finanţeze toate acestea cu gentileţe, generozitate şi discreţie, precum împăraţii şi senatorii Romei antice?

A consemnat Nicolae SAVA

Articolul precedentCămara Spitalului Județean a fost “primenită”
Articolul următorGHEORGHE ȘTEFAN: ”Sunt alături de Traian Băsescu”