Una dintre cele mai originale, mai interesante şi mai instruite poete din literatura română contemporană este, desigur, Cristina Emanuela Dascălu (n. 20 mai 1969, Târgu Neamţ), care în răstimpul a şapte luştri s-a impus în spaţiul cultural naţional, cât şi dincolo de Ocean, în îndepărtata Americă, unde, graţie unor temeinice cercetări şi lecturi aprofundate, a obţinut un excepţional doctorat în Filologie.
Instruită, riguros, la Liceul „Ştefan cel Mare“ din Târgu Neamţ, precum şi la Facultatea de Litere a Universităţii „Alexandru Ioan Cuza“, din Iaşi, tânăra şi foarte înzestrata poetă şi eseistă Cristina Emanuela Dascălu s-a impus în universităţile americane, pe care le-a frecventat şi unde a dobândit şi câteva masterate de prestigiu, printr-o bogată şi diversă cultură literară, filosofică şi istorică şi, mai ales, prin capacitatea sa, neobişnuită la mulţi dintre contemporanii ei, de a dialoga şi a decripta temele fundamentale ale exilului literar. Lecturile, esenţiale, într-o astfel de abordare şi cercetare academică, au fost şi sunt permanenţe ale programului ştiinţific, pe care îl continuă, cu o punctualitate occidentală, universitara Cristina Emanuela Dascălu. Se impune, acum, să precizez că, după ani mulţi de studiu şi fructuoşi, în ordinea spiritului, tânăra şi pasionata intelectuală din ţinutul Neamţului, dobândeşte, în mai 2006, doctoratul în filologie la Universitatea din Tulsa, una dintre cele mai selective şi mai severe instituţii academice din America.
Lucrarea de doctorat, Literatura exilului şi a tărâmurilor imaginare, a fost coordonată şi supervizată de universitari de o desăvârşită autoritate ştiinţifică, precum James G. Watson, Gordon O. Taylor şi Lars D. Engle, care în referatele lor au relevat importanţa şi originalitatea demersului critic, analiza nuanţată a operelor literare şi, desigur, uzitarea, nuanţată, a limbii engleze. Cartea, unică în felul ei, «cercetează literatura exilului şi a diasporei în general şi cu aplicaţii practice asupra operelor scriitorilor Salman Rushdie, Bharati Mukherjee şi N.S. Naipaul, decriptând şi concepte precum emigrare, imigrare, ţara, patria, tărâm, naţie, noţiune, naţionalism, arta imigraţiei, a imaginarului şi a memoriei, casa şi acasă, propunând noi modele teoretice, structurale, ideologice şi analize conceptuale». Această remarcabilă exegeză a exilului american, precum şi cartea Imaginary Homelands of Writers în Exile au fost receptate, cu obiectivitate, în presa americană, cât şi în cea din România. În spaţiul literar românesc s-au pronunţat asupra acestor cărţi, datorate excelentei eseiste Cristina Emanuela Dascălu, istorici şi critici literari, universitari şi cercetători de prestigiu, printre care menţionăm: Monica Pillat, Sorin Pârvu, Codrin Liviu Cuţitaru, Rodica Albu, Ştefan Colibaba, Daniel Condurache, Floriana Popescu, Adrian Poruciuc, Călina Gogălniceanu, Gabriela Dima, Natalia Cantemir, Ovidiu Hurduzeu, Ionuţ Caragea, Anamaria Beligan şi, desigur, alţii. Poeta şi eseista Cristina Emanuela Dascălu este, în acelaşi timp, o incontestabilă autoritate în domeniul relaţiilor literare şi culturale româno‑americane, pe care le cercetează, minuţios şi aplicat, de trei decenii şi jumătate.
Pentru noi, colegii ei, plecaţi din ţinutul Neamţului spre a ne înnobila spiritul, este o imensă satisfacţie intelectuală şi, fireşte, un imbold de a cerceta, a înţelege şi a iubi literatura naţională în integralitatea ei.
Nicolae SCURTU
