Biografia poetului, prozatorului, traducătorului, jurnalistului şi memorialistului Eugen Herovanu (n. 1874, Piatra-Neamţ – m. 1956, Bucureşti) nu e cunoscută, în detaliu, întrucât cei ce au întreprins cercetări de istorie literară nu au epuizat sursele primare şi secundare, unde ar fi putut găsi informaţii preţioase privitoare la biografia, opera şi receptarea acestora în spaţiul local şi naţional. E necesar să precizez, ab initio, că jurnalistul Eugen Herovanu a gândit, a elaborat şi a condus cinci reviste literare ce s-au impus în peisajul cultural interbelic şi în paginile cărora există note şi mărturii elocvente în ceea ce priveşte profilul său de narator şi de autentic intelectual implicat în viaţa cetăţii din Piatra-Neamţ, Iaşi şi Bucureşti. Amintirile şi evocările sale, scrise cu pasiune şi nerv, fiind adesea însoţite de o bogată iconografie, se constituie într-un radiografie şi, totodată, reliefare a unor momente esenţiale din itinerariul său creator şi existenţial.
De o valoare însemnată sunt şi epistolele pe care le-a trimis prietenilor, colaboratorilor şi unora dintre personalităţile remarcabile ale vieţii literare, culturale şi politice din perioada interbelică, în care biograful scrupulos găseşte ştiri, note şi precizări deosebit de interesante ce pot contribui la nuanţarea profilului său de cărturar. Revelatoare sunt şi cele două epistole, necunoscute până acum, trimise junimistului Constantin Meissner (1854–1942), unul dintre cei mai apropiaţi colaboratori ai lui Titu Maiorescu şi, evident, ai revistei Convorbiri literare. Una dintre epistole este, de fapt, un răspuns deferent şi inteligent la invitaţia pe care i-a făcut-o Constantin Meissner de a participa la serbările Junimii care s-au desfăşurat la Iaşi, în anul 1936, sub patronajul primăriei.
[Iaşi], 19 aprilie 1936 / Iubite domnule Meissner,
În scurta mea şedere în Iaşi, de câteva zile, trebuia să vă văd şi să dau răspuns amabilei invitaţii ce am primit pentru serbările Junimii.
Plec fără a fi putut face acest lucru. O regret. Şi vă cer iertare.
Negreşit, voi lua parte la serbări. Dacă se poate, voi spune câteva cuvinte printre cei ce vor vorbi la această ocazie. Nu mai am când să scriu ceva.
Vă ofer, însă, cartea1 mea recent apărută şi vă rog s-o primiţi ca pe un omagiu adresat Iaşului, amicilor mei de la Iaşi şi Junimii.
Sărut mâna d[oam]nei Meissner, iar d[umnea]v[oastră] vă zic, cordial, la revedere.
Eug[en] Herovanu
Bucureşti, 12 iunie 1940 / Iubite d[omnu]le Meissner,
Sunt foarte încântat de faptul că lectura cărţii, pe care am consacrat-o prieteniei2 v-a dat ocaziunea de a evoca atâtea lucruri duioase ca acelea pe care le-am citit în Însemnări ieşene3.
Tot astfel, de aprecierile d[umnea]v[oastră] cu privire la acea carte, aprecieri în care eu am văzut ecoul emoţiunii cu care eu însumi am scris-o.
Vă exprim toată gratitudinea mea şi vă trimit cu această ocazie un nou opuscul4 al meu, cuprinzând mai multe reflexiuni despre lucruri diverse şi în particular despre câteva din dureroasele obsesii ale timpului.
Ştiu bine că şi aici gândurile şi sentimentele noastre se vor găsi, în unele puncte, în acelaşi acord pe care l-am constatat de atâtea ori mai înainte.
Eu vă rog să primiţi cărticica aceasta ca pe un omagiu amical şi ca pe un semn al vechii, afectuoasei şi statornicii mele stime.
Eug[en] Herovanu
Note
Originalele celor două epistole, necunoscute, se află la Arhivele Naţionale ale României. Bucureşti. Fondul Constantin Meissner. Dosar nr. VI/28, f. 54r–v–56r–v.
1. Eugen Herovanu ~ Oraşul amintirilor. Bucureşti, [Editura „Adevărul“, 1936], 398 pagini. [Anul apariţiei e menţionat doar pe cotorul cărţii].
2. Eugen Herovanu ~ Cartea prieteniei. Bucureşti, [Editura „Cartea Românească“], 1939, 175 pagini.
3. Const. Meissner ~ O scriere evocatoare de scumpe amintiri şi „Cartea prieteniei“, în Însemnări ieşene, 5, volumul 15, nr. 6, 1 iunie 1940, pag. 446-461. 4. Eugen Herovanu ~ Confidenţe. Bucureşti, Colecţiunile revistei „Forme“, 1940, 61 pagini.
Nicolae SCURTU
