Problematica administrativă a fostului judeţ Neamţ era foarte actuală şi în anul 1936. Iată ce scria revista „Telegraful” din acea vreme:
La şedinţa consiliului judeţean, d. prefect Leon Mrejeriu, referindu-se la intenţiunea de a ni se răpi cîteva din cele mai importante comuni, a făcut următorul istoric al judeţului: Din harta lui Dimitrie Cantemir, găsită de curînd la Paris, se vede că ţinutul Neamţului cuprinde la 1711 întreaga vale a Bistriţei pînă la Dorna şi această hartă confirmă o împărţire străveche, prin fireasca aşezare a celor dintîi locuitori pe văi şi organizarea vieţii lor în legătură cu scurgerea apelor. După o altă hartă veche, cam pe la 1780, în posesia d-lui G. T. Kirileanu, înainte de răpirea Bucovinei şi pînă după 1780, cînd s-a alcătuit judeţul Suceava (Baia), ca o protestare împotriva răpirii capitalei domneşti Suceava, întreaga vale a Bistriţei pînă la Dorna a făcut parte din judeţul Neamţ.
Din punct de vedere militar, chiar cînd comunele de pe valea Bistriţei de sus erau înglobate la judeţul Baia ele aparţineau regimentului 15 Dorobanţi din Piatra-Neamţ. Valea Bistriţei, fiind o unitate geografică, economică şi etnică, cu probleme speciale de lucrare a lemnului, de plutărie, a avut ca centru natural Piatra Neamţ, cu care, peste orice împărţiri nefireşti, şi-a păstrat legăturile. Hotarul vechi nord-estic al judeţului se întindea pe linia de sate: Nord Oglinzi, sud Boroaia, nord Drăgăneşti şi se cobora apoi pe apa Moldovei pînă la Roman. Această delimitare a judeţului din partea nord-estică ne-o confirmă documentele de moşii (M. Costăchescu, I. Bogdan etc.), ne-o confirmă harta lui Cantemir şi Condica liuzilor din 1803. Pînă la 1844, judeţul Neamţ se întindea la Est pînă la Siret, iar la Sud pînă lîngă oraşul Bacău. În 1844, reforma domnitorului M. Sturza trasează hotarul pe linia care a rămas pînă la 1 ianuarie 1926, deci inclusiv Timişeştii (Baia), Bozienii şi Budeştii Ghicăi (Roman).
Cea mai mare parte din satele acelei regiuni erau în compunerea braniştei Mănăstirii Neamţului şi convergeau către Tîrgu-Neamţ, vechea capitală a judeţului. […] Această regiune, cu depresiunea agricolă a Neamţului şi Cracău-Roznovului, formează al doilea pămînt agricol al judeţului Neamţ, făcînd parte din masivul Ghindăoani-Tupilaţi, cu probleme speciale morfologice, agro-geologice şi pomicole, în special. Bicazu Ardelean, Tulgheş, Corbu, Bilbor şi Borsec au aparţinut judeţului Neamţ pînă în anul 1892, cînd o rectificare de graniţă turco-austriacă le-a răşluit, dîndu-le Austro-Ungariei. Aceste comuni de pe valea Bicazului şi a Bistricioarii, care se scurg în Bistriţa, îşi au legăturile economice cele mai apropiate şi mai fireşti cu Piatra-Neamţ.
La 1 ianuarie 1926, pe baza noii legi administrative, judeţul Neamţ suferise schimbări în componenţa sa. Se dezlipesc de la judeţul Neamţ şi se alipesc: Judeţul Baia, comunele: Ţibucani, Păstrăveni, Timişeşti şi Răuceşti; Judeţul Roman, comunele: Bîrgăoani, Budeştii-Ghicăi, Bozieni şi Talpa; Judeţul Bacău, comuna Frumoasa. Pe aceeaşi dată se alipesc judeţului Neamţ, de la Bacău, comunele: Blăgeşti, Buda, Valea lui Ion. De la Baia, comunele: Crucea, Broşteni, Mădei, Borca şi Farcaşa, iar de la Ciuc, comunele: Bicazu Ardelean, Tulgheş, Corbu, Bilbor şi Borsec. Se iau, astfel, nouă comuni de la Neamţ şi ni se dau 13. La aceste alipiri şi deslipiri s-au avut în vedere scurgerea văilor, legăturile economice şi armonica alcătuire a judeţului pe baze de frumuseţi naturale şi hotare de munţi şi ape. Valea Bistriţei, cu afluenţii săi Bicaz, Bistricioara etc. deci şi cele 6 comune ardelene, e o individualitate geografică prin însuşirile ei fizice, economice şi etnice, convergînd şi proiectînd întreaga viaţă spre principalul Piatra. E, astfel, imperios necesar ca aceste individualităţi să fie înglobate într-un tot, spre a nu le stingheri norma la desfăşurare a vieţii lor unitare.
Valea Bistriţii are un mănuchiu de probleme unitare: Producţia principală lemnul. Transportul lemnului: apa Bistriţei. Centrul de valorificare industrială şi piaţă de desfacere: Piatra Neamţ. Apoi organizarea producţiunii pe regiuni naturale cu probleme silvice, de creştere a vitelor, de păşuni de munte etc., cer hotărît o grupare a comunelor în cadrul acestor probleme şi în legătură cu centrul principal, de care sînt legate firesc, Piatra-Neamţ. Apoi, drumurile bune, fără urcuşuri şi coborîşuri, care leagă valea Bistriţii de Piatra Neamţ, cursele de autobuze şi plutele care înlesnesc transportul şi mijloacele de trai ale locuitorilor, sînt motive de neînlăturat, cari impun păstrarea comunelor de pe valea Bistriţii, ca şi cele din Ardeal, de pe Valea Bicazului şi Bistricioarei, la judeţul Neamţ.
Judeţul Neamţ, cuprinzînd în hotarele sale comunele arătate, apare ca un organism administrativ cu două rezerve economice: a) Valea Bistriţei şi b) Masivele şi depresiunile agricole dinspre Est, cu un ax median aproape (Valea Bistriţei) şi o capitală central aşezată, împlinindu-şi minunat funcţia sa economică şi administrativă (Piatra-Neamţ). La 1 Ianuarie 1930, judeţul Neamţ suferă două schimbări în componenţa sa. Se iau de la judeţul Neamţ şi se alipesc: a) La judeţul Ciuc comunele: Bicazu Ardelean şi Tulgheş; b) La judeţul Mureş comunele: Corbu, Bilbor şi Borsec; c) La judeţul Bacău comunele Blăgeşti, Buda şi Valea lui Ion. Se retrocedează Neamţului: a) De la Baia, comunele: Ţibucani şi Păstrăveni; b) De la Roman, comunele: Bîrgăoani şi Talpa; c) De la Bacău, comuna Frumoasa. Deci, se iau judeţului Neamţ 8 comune şi i se restituie 5 (din vechile comune care au aparţinut judeţului Neamţ pînă la 1926, rămîn la Baia: Timişeşti, iar la Roman: Bozienii şi Budeştii-Ghicăi).
Aşadar, cu ce drept ni se mai cere astăzi o nouă răşluire a judeţului nostru? Şi de către cine? De către o regiune care aparţine de drept judeţului Suceava şi care mereu agită chestiuni de alipiri din comunele altor judeţe, care au limitele lor consfinţite de interese mult mai serioase decît ambiţiile politicienilor de la Baia. Cei din fruntea ministerului de Interne, trebuie să înţeleagă că locuitorii judeţului Neamţ nu sînt dispuşi să facă jocul politic al nimănui şi, cu atît mai puţin, să cedeze vreun petec de pămînt din regiunea Neamţului. Toţi cetăţenii judeţului Neamţ se alătură d-lui prefect Leon Mrejeriu, ale cărui eforturi de apărare împotriva atentatului ce s-a pus la cale împotriva noastă, sîntem siguri că vor fi încununate de succes.
Prof. Gheorghe RADU
