Această închisoare se află în oraşul cu acelaşi nume aşezat pe Someşul Mic, la Sud de Dej. Din cauza acestui loc de tortură, oraşul şi-a căpătat o faimă proastă. Nu există om în România care să nu fi auzit de Gherla. Cei care au avut nefericirea să cunoască infernul de acolo îl văd în permanenţă pe Goiciu. Numai numele e de om, restul de fiară, animal feroce, ce nu ştia decât să bată, să înjure şi iar să bată. Faima îi era cunoscută înainte de a sosi aici. Închisoarea Galaţi l-a cunoscut în desfăşurarea lui demenţială. Această brută, Goiciu Petre, a fost mutat aici în anul 1952. Inaintea lui trecuse să facă puţină ordine Cseller, o altă figură sinistra, de care s-a amintit în legătură cu torturile de la Piteşti, din timpul reeducării şi care s-a sinucis după înlocuirea celor vinovaţi de crimele de acolo, cu alţii la fel de fioroşi. Gherla a fost închisoarea pe unde au trecut frontierişţii şi cei fără culoare politică. De aceea vom găsi aici tot felul de intelectuali cu renume, în frunte având pe înalţii prelaţi ai Bisericii Catolice de ambele rituri şi foarte mulţi preoţi, între care şi ortodocşi. Invăţătorii satelor vor fi şi ei în mijlocul poporului, fiindcă numărul ţăranilor care au trecut pe aici a fost de ordinul zecilor de mii. Ofiţerii şi avocaţii au îngroşat şi ei numărul martirilor de la Gherla. Dar tineretul a fost la înălţime şi ca număr, dar mai ales ca atitudine. Vom găsi nume care au înfruntat pe Goiciu şi n-au precupeţit nimic în lupta de a îmbunătăţi situaţia de aici. Pentru a instaura regimul de teroare din închisoare, Ministerul de Interne i-a dat mână liberă lui Cseller să-şi aducă colaboratori. Voi aminti o parte dintre acei care au condus procesul de distrugere al fiinţei umane: Mihalcea, o fiară, pe care Goiciu l-a făcut ginere. Locotenent Istrate, Tudoran, Domocoş, care nu poate fi socotit ca făcând parte din specia umană, Andraş, Ardeleanu, Avădanei, Bărbosu Ion, doctorul administraţiei, care se pare că a fost executat tot de comunişti, Bodea, Bota, Cârciu, Chioreanu, Deneş, Dimiş, Gheorghiu, Mihăilescu, Mesaroş, Pop 1 şi Pop 2, Potcoavă, Sabo, Şomlea, Todea Vomir, Sebestany… O notă mai bună, poate chiar de trecere, ar putea obţine: Guşti, Petrică Stan, Zahanu… Pentru a încerca să intimideze pe deţinuţi şi să generalizeze teroarea, conducerea statului comunist şi a Ministerului de Interne a hotărât să trimită studenţii reeducaţi la Piteşti spre celelalte locuri de exterminare: Aiud, Ocnele Mari, Peninsula, Târgu Ocna şi Gherla. Aici, colonelul Cseller a adus pe Ţurcanu Eugen, căruia i-a dat închisoarea în primire pentru începerea reeducării. Printre cei sosiţi s-au numărat: Bucoveanu Codin (Politehnică Bucureşti), Calciu Gheorghe-Dumitreasa (Medicină), Cerbu Ion, Crăciunescu Gr., Diaca Dan (Medicină), Dumitrescu Dan (Iaşi), Glodeanu, Grama (trei fraţi), Henteş, Ionescu Eugen, Juberian Constantin, Leonida Titus, Levinschi Mihai, Lucinescu Dan, Mărtiniş, Mandinescu Sergiu, Munteanu Eugen, Pop Alexandru, Popescul., Puşcaşu Ion, Rec Ludovic, Şerbănescu Paul (elev), Sobolevschi, Stoian (elev), Teodoru, Tomiţa Octavian, Voinea Nicolae Octavian. Această acţiune de reeducare a început în camera 99 spital şi continua să se extindă. Intre timp ,în lagărul de exterminare de la Peninsula au fost omorâţi Dumitrache şi doctorul Simionescu de echipa condusă de Bogdănescu Ion – student medicinist – venit de la Piteşti, iar alţii au fost schilodiţi. De acolo am reuşit să transmitem în Turcia ceva date în legătură cu aceste crime abominabile. Radio Ankara a făcut cunoscute informaţiile primite. Desigur că şi acest fapt a contribuit la o derută în Ministerul de Interne. Pe data de 14 Noiembrie 1951, la 4 luni de la omorârea doctorului Simionescu, au încetat demascările la Gherla, iar peste circa 10 zile un lot de 10 bătăuşi-criminali plecau în lanţuri, în frunte cu Ţurcanu Eugen. Cam în acelaşi timp s-au dizolvat şi brigăzile de tortură ale studenţilor de la lagărul de exterminare – PENINSULA – şi nu după mult timp au plecat şi de aici peste zece călăi, tot în lanţuri. La Gherla a fost omorât Ion Flueraş de către Henteş şi Rek Ludovic. Aurelian Pană este a doua persoană care a fost ucisă de Dan Diaca şi Rek Ludovic. Deoarece Rek Ludovic este factor comun în ambele crime, încerc să-l prezint în câteva cuvinte, după informaţiile culese. A fost membru de partid înainte de venirea trupelor ruseşti, iar după 1944 a lucrat împreună cu Gheorghiu-Dej, Chivu Stoica, Gheorghe Apostol şi alţi călăi ai neamului românesc. Intervenind neînţelegeri între ei, bănuindu-l pe Rek Ludovic că joacă pe mai multe tablouri, l-au arestat. învinuirea a fost găsită imediat: în timpul zisei ilegalităţi ar fi dat informaţii siguranţei din Galaţi cu privire la unii bănuiţi comunişti care făceau spionaj în favoarea Rusiei. Această figură sinistră va continua să rămână în închisoare până în anul 1964 şi-l vom întâlni în perioada celei de-a doua reeducări când va avea un rol nefast , alături de Sorin Popa şi alţi netrebnici. În luna Martie 1952 s-a trecut în Gherla la zisa reeducare prin muncă şi deţinuţii cu pedepse mai mici au fost scoşi sub conducerea unui anume Benedek, maistru civil, care împreună cu fiul lui au terorizat pe cei din ateliere. Hatmanu, fost plutonier, originar de prin jud. Vaslui, a ajuns un fel de şef şi unealtă a administraţiei, în acest post bătea şi înjura mai rău decât gardienii. La fierărie, sub loviturile şi strigătele lui Hatmanu, deţinuţii loveau cu barosul într-un ritm infernal, până cădeau istoviţi.
(Cicerone Ionițoiu – Morminte fără cruce. Contribuţii la cronica rezistenţei româneşti împotriva dictaturii. Vol. II)
Sursa: fericiţiceiprigoniti.net
