Între academicienii români care şi-au dedicat întrega viaţă minereurilor şi rocilor din munţii noştri, geologul Virgil Ianovici ocupă un loc important pe harta cultural-ştiinţifică a judeţului Neamţ. Născut pe meleagurile nemţene, odată cu Secolul XX (13 octombrie 1900, Roman – 3 noiembrie 1990, Bucureşti), Virgil Ianovici a fost geolog, specialitatea mineralogie-petrografie.
Viitorul academician îşi va începe studiile secundare la Gimnaziul „Alexandru cel Bun” (1911-1914) şi la Liceele „Naţional” şi „Internat” din Iaşi (1915-1919), iar cele superioare, la Universitatea din Iaşi, Facultatea de Ştiinţe (1919-1923). Aici, unde i-a avut profesori pe celebrii I. Simionescu şi V. Buţureanu va obţine titlu de doctor la Universitatea din Iaşi (1929), apoi va face specializarea la Viena, cu profesorul Himmel Gauer şi Alex. Kohler (1929-1930). Devine asistent, conferenţiar şi profesor la Universitatea şi Institutul politehnic din Iaşi (1923-1948), apoi la Universitatea Bucureşti (1948-1970), unde a fost numit profesor universitar emerit.
În 1936 a fost numit membru corespondent al Academiei de Ştiinţe din România, apoi în 1963 membru titular. În 1968 este numit membru de onoare al Societăţii Geologice a Academiei de Ştiinţe din Cehoslovacia. A mai fost membru de onoare al Societăţii de geologie din Germania (1961) şi al Asociaţiei Internaţionale de Geostatistică (1962). După 1974 devine preşedinte al Consiliului Naţional pentru Protecţia Mediului înconjurător, până la data de 18 iulie 1986, când, prin decret al Preşedintele României (Decretul nr. 138/1986 pentru eliberarea tovarăşului Virgil Ianovici din funcţia de preşedinte) se va pensiona. Ianovici a fost coordonator şi participant activ la întocmirea hărţii metalogenetice a fierului, a hărţii metalogenetice grele a României şi a Europei, cât şi a unor monografii geologice.
De asemenea, Ianovici are o contribuţie însemnată în geochimia elementelor majore din rocile carbonatice din România, în studierea zăcămintelor nemetalifere, cât şi în aplicarea statisticii matematice, privind distribuţia elementelor chimice, în unele minereuri şi roci. Împreună cu A. Streckeisen, Ianovici a definit caracterele petrografice ale masivului de sienite nefelinice de la Ditrău şi schiţează procesele petrografice ce au avut loc. Împreună cu colaboratorii săi, Ianovici a descris caracterele mineralogice ale zăcămintelor de baritină de la Somova şi Ostra, ale zăcământului polimetalic de la Gemenea, ale amfibolilor sodici din graniţele şi sienitele de la Iacobdeal.
Între lucrările mai importante pe care le-a lăsat academicianul Ianovici amintim: Evoluţia gologică a Munţilor metaliferi; Geologia Munţilor Apuseni; Mineralogia (în colaborare cu profesorii Victoria Stiopol şi Emil Constantinescu). Un nume care ar trebui să se afle între Cetăţenii de onoare ai municipiului Roman. (N.S.)
