- interviu cu jucătorul care a ridicat handbalul la nivel de artă
Gabriel Armanu, fosta extremă dreapta din perioada de glorie a handbalului nemțean s-a aflat zilele trecute la Piatra Neamț unde a participat cu echipele sale de handbal la întrecerile celei de a 5-a ediții a “Memorialului Ovidiu Țoc”. Născut pe 30 decembrie 1972, ex-jucătorul campioanei FibrexNylon şi al naționalei României, antrenează în prezent două grupe de copii la clubul său privat, Top Handbal Bacău şi una de juniori 2 la CSM Bacău 2010, echipă cu care a ieşit campion național la juniori 3 şi a câştigat 45 de meciuri consecutive: 40 în campionatul trecut şi 5 în actualul sezon. Gabriel Armanu a fost un jucător exponențial al handbalului românesc. S-a despărțit de FibrexNylon, în 2004, după ce a triumfat de două ori în campionat (2001/2002; 2002/2003) şi a câştigat de trei ori Cupa României (2002, 2003, 2004). Ultimele două echipe la care a jucat au fost Dinamo şi Ştiința Municipal Bacău, după care s-a apucat de antrenorat (Ştiința Municipal Dedeman Bacău, naționala de tineret). Posesor al unei tehnici individuale deosebite, Gabriel Armanu a fost un jucător rafinat, care a ridicat handbalul la nivel de artă. (Ana MOISE)
– Ai venit cu micuții tăi elevi la întrecerile “Memorialului Ovidiu Țoc”.
– Domnul profesor Ovidiu Țoc a făcut multe pentru handbalul pietrean. Este bine că reprezentanții Liceului cu Program Sportiv îi păstrează memoria vie, şi-l comemorează an de an prin aceste întreceri la care participă toate echipele de handbal de la unitatea de învățământ pietreană plus aceste două formații ale mele.
– Povesteşte-ne despre grupele tale de copii. Ai un club privat de handbal.
– Se numeşte Top Handbal Bacău. Una dintre grupe are în componență copii născuți în anii 2000 şi 2001 şi cealaltă este formată din jucători cu vârste mai mici. Ei îşi doresc foarte mult să joace, vor să ajungă departe în acest sport şi de aceea participăm la toate turneele la care suntem invitați.
– Clubul privat presupune multe cheltuieli ?
– Nu-i chiar uşor să ai un club privat. Cheltuielile sunt mari, e multă muncă, dar dacă îţi doreşti cu adevărat să faci handbal, reuşeşti să faci față. Mai suntem sprijiniți şi de autoritățile locale şi județene, de diferiți sponsori, de părinți. Cu ce avem, eu zic că facem treabă bună.
– Şi fostul tău coleg de la FibrexNylon, Sandu Iacob, în prezent jucător la HC Vaslui, are un club privat.
– Şi Sandu Iacob a îmbrățisat această idee. Până la urmă am trăit din handbal, acest joc sportiv ne-a dat cam tot ce avem în ziua de astăzi şi spunem că putem şi noi să întoarcem o mică parte acestui sport minunat.
– Eşti antrenor şi la echipa de juniori 2 de la CSM Bacău 2010. Sunteți invincibili de 45 de meciuri.
– Echipa de la CSM este campioana națională de la juniori trei. Am preluat-o anul trecut în luna august şi făcând o paralelă cu ceea ce s-a întâmplat la FibrexNylon, suntem invincibili de mai bine de un sezon. N-am pierdut niciun meci, lucru care mi s-a întâmplat şi ca jucător la Piatra Neamț, în ediția 2001-2002.
– Handbalul la nivel de națională, la nivel de cluburi se află cât de cât pe făgaşul cel bun?
– Important este că naționala a fost întinerită cu jucători valoroşi, care evoluează meci de meci la echipele de club. Avem acum aceste două victorii obținute cu Italia şi Slovacia şi sper să ne calificăm la Campionatele Mondiale din 2015. În momentul în care vom ajunge iarăşi la un turneu final se vor deschide multe uşi pentru handbalişti români.
– O extremă dreapta cum a fost Gabriel Armanu mai există în handbalul românesc?
-Sunt jucători talenți, la Odorheiu Secuiesc, la Constanța, la Bacău, care pot chiar să facă lucruri mult mai bune decât mine şi generația mea. Noi am încercat să ne facem datoria în perioada cât am jucat, aşa cum am putut noi mai bine. Îmi place Marius Bondar de la Bacău. Îmi place şi jucătorul Andrei Mihalcea de la Odorheiu Secuiesc care a marcat foarte multe goluri pe contraatac şi de la 7 metri. Sunt jucători tineri care posedă o serie de calități deosebite şi pot ajunge departe.
– Perioada petrecută la Piatra Neamț a însemnat mult pentru tine.
– Da. Atât pentru mine cât şi pentru ceilalți colegi. Noi am rămas foarte buni prieteni, ne-am înrudit, Pârăianu îmi este cumătru, păstrăm legătura între noi. Ne mai întâlnim din când în când. Cu Rică, Mihai Timofte, Adrian Tucanu, Iulian Alexandru. Noi am realizat ceva la Piatra Neamț, am făcut rezultate bune pentru handbalul românesc. Am fost o echipă, am fost foarte uniți.
– Pârăianu încă se mai află pe terenul de joc.
– Da. La CSM Călăraşi, în divizia A. Îl voi revedea peste o săptămână la Vaslui, când va juca împotriva echipei lui Bibirig.
– Ați fost deschizători de drumuri în grupele Ligii Campionilor.
– Am avut noi şansa să fim primii. Puteau să fie alți, dar am fost noi. Am căutat să ne facem datoria. Lumea nu ne-a uitat, ne apreciază, înseamnă că a contat. Când ne întâlnim nu există să nu ne reamintim de perioada petrecută la Fibrex. Ne amintim şi de Petru Paleu şi de regretatul Dorel Sanie. Sunt oameni care au făcut lucruri frumoase pentru handbalul din țara noastră.
