Primită cu optimism, expoziția de artă și obiecte de colecție ce urmează a fi scoase la licitație de Casa Artmark a fost, în termeni eleganți spus, o dezamăgire. Sâmbătă, la ora anunțată pentru vernisajul de presă, în sala oferită de Central Plaza, încă se aranja lumina pe lucrări. Ca un făcut, mulți au înțeles greșit invitațiile, ținuta formală/de seară fiind recomandată de fapt pentru licitațiile de la București, astfel încât doamnele elegante din Piatra Neamț s-au simțit stinghere. Inițial s-a făcut caz mare de participare strictă, pe bază de invitații, a căror distribuire a fost verificată telefonic, dar nimeni nu l-ar fi oprit pe Orlando, micuțul hoț de buzunare celebru în oraș, să se apropie de un pandantiv Faberge din aur alb.
Expoziția în sine a reunit o serie de exponate, mai mult sau mai puțin cunoscute unui public mult peste medie. Valoarea estimativă afișată în dreptul tablourilor a stârnit suficiente zâmbete din partea localnicilor care se ocupă de artă sau care au cutreierat oarece muzee la viața lor. Nu este deloc exclus ca obișnuiții licitațiilor de artă din București să vadă lucrurile altfel. Cu atât mai mult se cuvenea explicat pe îndelete, nu în discuții restrânse, de ce Curcanul lui Eustațiu Stoenescu este evaluat între 15.000 și 25.000 euro sau de ce mult mediatizatul Interior la Viforâta de Gheorghe Petrașcu glisează pe la 45.000-65.000 euro. Însăși aceste marje largi erau parcă dinadins făcute pentru a accentua nedumerirea. Mirare a stârnit prețul de doar 4.000 euro al unui exemplar zis a fi rar din Istoria Creșterii și Descreșterii Imperiul Otoman de Dmitrie Cantemir, ediție în limba engleză de la 1734, după cum a contrariat și prețul de 2.500-3.500 euro pentru semnătura lui Constantin Piliuță pe un tablou, Iarna, pe care nu l-ai ține în casă nici să-l primești de pomană. Pe acest fond, prezentarea și explicațiile organizatorilor, cu Manuela Plăpcianu (director executiv Artmark) în prim-plan, au strălucit prin superficialitate. Certitudinea unei acțiunii făcute de mântuială a fost întărită de puținătatea exponatelor, față de lotul anunțat inițial, de climatizarea nepotrivită a sălii și lipsa numelor grele din Piatra Neamț. În București, Sibiu sau Iași, după o ispravă comparabilă, pe a doua e greu de crezut c-o apuci.
La plecare, mulți și-au luat rația de relaxare revăzând tablourile expuse în holul hotelului. Alături de ele, ușa lui Ciprian Istrate efectiv a strălucit. Mai hâtru din fire, un colecționar pietrean discret, de loc din Putna, cu vechime în branșă, a spus că ușa e singura piesă pentru care ar fi licitat.
Viorel COSMA
