Eugen Herovanu s-a născut la 31 august 1874, la Piatra-Neamţ (d. 31.12.1956, Bucureşti), în familia Mariei şi a lui Nicolae Herovanu, funcţionar şi publicist. Şcoala primară la Piatra-Neamţ şi Roman. Liceul Naţional din Iaşi, Gimnaziul din Roman, şi Bârlad. Facultatea de Drept din Iaşi (1900). Doctor la Universitatea Liberă din Bruxelles (1903). Din 1905, începe cariera universitară, dar nu renunţă la avocatură, ajungând decan al baroului ieşean (1918-1928).
Reprezentant al României la Congresul de drept penal de la Budapesta, a publicat raportul Lupta contra criminalităţii (1905). A fost deputat (1912), primar la Iaşi (1923). Se transferă la Facultatea de Drept din Bucureşti (1929), de unde se va pensiona în 1939, aici fiind profesor de procedură civilă.
În domeniul științei dreptului românesc, Eugen Herovanu a publicat mai multe lucrări, din care menționăm: „Condiția juridică a străinilor în evoluția dreptului” (1900), „Tratat teoretic și practic de procedură civilă” (1915), „Principiile procedurei judiciare” (1932), „Teoria execuției silite” (1942), „Pagini de practică judiciară și extrajudiciară” (1944). Împreună cu Mihai Codreanu, coleg de facultate, şi cu alţii, editează cotidianul „Noutatea” (22. 06. 1897- 1. 01. 1998). La Bucureşti, a editat „Forma” (juridică, 1938) şi „Falanga” (culturală, 1941). A colaborat cu articole şi eseuri la mai multe ziare şi reviste: „Viaţa românească”, „Adevărul literar”, „Caiete săptămânale”.
A publicat revista lunară „Forme. Drept, artă, ştiinţe sociale” (1938-1940). A colaborat la numeroase publicaţii ale vremii, întrebuinţând multe pseudonime. „Dragoste şi răzbunare”, poem dramatic, o evocare a Moldovei din secolul al XVI-lea, tipărit în 1896, se va juca pe scena Teatrului Naţional din Iaşi, în stagiunea 1899-1900. Pe lângă activitatea sa didactică și de avocat, Eugen Herovanu a publicat câteva volume de poezii și proză. Menționăm următoarele: Patria (Iași, 1905) – roman; Răni vechi (Iași, 1902); Zile de zbucium (Iași, 1916); Pe marginea epopeei: însemnări din timpul războiului (Tipografia Națională, Iași, 1919); Încotro ne duce destinul (Iași, 1926). Cartea reprezentativă a lui Eugen Herovanu este „Orașul amintirilor” (1935), în care prezintă cu nostalgie și iubire personalități, monumente, evenimente din viața socială și culturală a Iașului de odinioară. El este menționat în prezent în principal ca un „cronicar al Iașului”. (N.S.)
