Fiu al unui negustor originar din Macedonia, stabilit în Iaşi, Anton Naum s-a născut în capitala Principatului Moldovei în data de 17 ianuarie 1829. Cariera didactică universitară din Iaşi o începuse în anul 1892 ca suplinitor la Catedra de Istoria literaturilor moderne (neolatine) pe durata absenţei profesorului titular Ştefan G.Vârgolici (1843-1897). Acest interimat a durat până în anul 1895. A obţinut titularizarea la Universitatea din Iaşi în 1897, la Catedra de limbă franceză, predând cursuri până în anul 1908 când, la etatea de 79 de ani, s-a retras din învăţământ.
Pe când funcţionase ca profesor al şcolii pregătitoare a cadrelor militare, în data de 28 martie 1887 a fost ales membru corespondent al Academiei Române. După un „stagiu” de aproape 6 ani, în şedinţa planului academic din 11 martie 1893, lui Anton Naum i s-a acordat, în urma votului secret, fotoliul de academician titular. În data de 2 aprilie 1894 a prezentat în şedinţă solemnă discursul intitulat “Cuvânt de primire la Academia Română”. Cuvenitul răspuns din partea Academiei Române i-a fost dat de către Titu Maiorescu. A activat în cadrul Secţiunii Literare, fiind ales preşedinte al secţiei în perioadele 1896-1898 şi 1909-1910.
A tradus pentru prima oară în limba română şi a apărut la Iaşi, în anul 1875, importanta creaţie a poetului francez Nicolas Boileau (1636-1711), “Arta poetică”, Paris, 1674. Tot ca traducător a reuşit performanţa de a transpune în limba română primul cânt din poemul Mireille (Miréio) al poetului francez de expresie provensală Frédéric Mistral (1830-1914), laureat al premiului Nobel pentru literatură din anul 1904. Pentru această reuşită literară i s-a acordat înalta distincţie „Pana de aur ornată cu briliante” în anul 1887, în cadrul Jocurilor Florale de la Forcalquier (Provence).
Ca poet s-a situat pe ideatica meditativă ai căror iniţiatori au fost în poezia română Alexandru Beldiman (1760-1826, Iaşi), Barbu Paris Mumuleanu (1794-1836) şi ieşeanul Vasile Pogor (1833-1906). A încetat din viaţă la vârsta de optzeci şi opt de ani, în 27 august, anul 1917, la Mărăşeşti, şi a fost înmormântat la Cândeşti, în judeţul Neamţ unde avea o moşie. O stradă din cartierul pietrean Mărăţei îi poartă numele. (N. SAVA)
