Biblioteca Județeană „G.T. Kirileanu“ Neamț, în parteneriat cu Liceul de Arte „Victor Brauner“ Piatra Neamț, organizează simpozionul „Dirijorul Emanuel Elenescu, legendă a culturii muzicale. 20 de ani de eternitate“. Manifestarea are loc pe 14 iunie, de la ora 16:00, în Sala Cupola. Invitații sunt dr. Ozana Kalmuski, muzicolog, critic muzical, pianist al Filarmonicii „Mihail Jora“ Bacău, prof. Mihăiță Albu, Daria Gârțu (oboi) și Iulia Gârțu (oboi)-prof. coordonator Adelin Onțanu, Diana Elena Lupu (pian) și Tudor Poiană (pian)-profesor coordonator Irina Horghidan.
Acțiunea face parte din proiectului „Să cunoaștem istoria județului prin memoria comunității. Oameni, locuri, fapte“, iar evenimentul celebrează Zilele Liceului de Arte „Victor Brauner“ Piatra Neamț. Întâlnirea va fi moderată de prof. Mihaela Mereuță, managerul Bibliotecii Județene Neamț.
Emanuel Elenescu, celebrul dirijor născut la Piatra Neamț, pe 8 martie 1911 (decedat la 92 de ani, pe 17 iunie 2003, în București), a fost solicitat în anul 1936 (pe când avea doar 25 de ani) să participe la ceremonia de deschidere a Jocurilor Olimpice de vară de la Berlin, unde a alcătuit partea muzicală împreună cu germanul Richard Strauss, „strălucit reprezentant al muzicii cu program“. Astfel, Emanuel Elenescu a fost primul dirijor român prezent la cea mai mare competiție sportivă a omenirii. Idolul său a fost George Enescu, iar de când s-a stins în garsoniera din strada Popa Tatu nr. 80 au trecut 20 de ani.
La Piatra Neamț a locuit până la 3 ani, într-o casă situată pe actuala stradă Alexandru Lăpușneanu, din cartierul Precista, după care a plecat cu părinții la Comănești. În cadrul unui interviu, maestrul Elenescu era întrebat: „Care au fost cei mai mari dirijori ai României?“. Și maestrul răspundea: „ENESCU și EL-ENESCU!“. Filiala Neamț a Academiei Olimpice Române a înființat, la 10 noiembrie 2005, la Liceul de Arte „Victor Brauner“, un cerc olimpic „Emanuel Elenescu“. Liceul organizează din 1990 un faimos festival internațional, care poartă numele maestrului de la ediția a XIV-a. Concursul se adresează tinerelor talente din domeniul interpretării muzicale și coregrafice din țară și străinătate.
Activitatea lui Emanuel Elenescu, dirijor, compozitor și profesor, se confundă cu scena și muzica românească pe un amplu interval, de peste șase decenii, fiind sinonimă cu istoria Formațiilor Muzicale Radio România: nenumărate concerte, mii de minute de înregistrări pentru Fonoteca Radio, zeci de prime audiții ale lucrărilor compozitorilor români, un repertoriu uriaș din literatura universală, sute de tinere talente care au crescut cântând sub bagheta sa. Emanuel Elenescu rămâne unul dintre cei mai iubiți dirijori români din a doua jumătate a secolului XX, atât din perspectiva publicului, cât și a membrilor orchestrelor cu care a colaborat.
A studiat la Conservatorul din Iași. Ca dirijor a debutat în 1938, la Ateneul Român, cu Orchestra Simfonică Radio, în program figurând propria sa „Rapsodie română“ pentru vioară și orchestră. Inițial fagotist în Orchestra Radio (1933-1938 și 1947-1950), dar și profesor de fagot la Conservatorul din Iași (1938-1947), artistul a devenit dirijorul al Corului Radio (1950-1952), pentru ca între 1952 și 1977 să trăiască cel mai consistent capitol al carierei sale: dirijor al Orchestrei Naționale Radio, cu care a continuat să colaboreze constant și mult după pensionare (în martie 2001 s-a aflat în fruntea Orchestrei când a fost sărbătorit cu prilejul împlinirii celor 90 de ani).
Deși i s-a oferit ocazia de a se stabili definitiv în Germania, a ales să continue în România. Între 1993 și 1996 a condus, ca dirijor principal și director, Filarmonica din Brașov. Emanuel Elenescu a avut ocazia să-i cunoască pe Șostakovici și Haciaturian și să colaboreze cu soliști de faimă precum Henryk Szeryng, Salvatore Accardo, Aldo Ciccolini, Mstislav Rostropovici, Annie Fischer sau Jeanne Loriod. Creația compozitorului Emanuel Elenescu include „Variațiuni simfonice“, „Uvertura festivă“, lucrări concertante pentru vioară și pian și creații vocale. Din această perspectivă, a primit Mențiunea I (1937) și Premiul al III-lea (1938) la Concursul de Compoziție „George Enescu“.
(G.S.)
