Apa şi focul au fost primele daruri primite de om de la Dumnezeu pentru a supravieţui, a-şi dezvolta abilităţile, inteligenţa şi, prin asta, a face progrese spre ceea ce numim civilizaţie. Ne-au asigurat confortul şi progresul mii de ani, am învăţat să le folosim în diverse moduri, dar nu să le şi stăpânim. Apa, sursă a vieţii, s-a dovedit de nenumărate ori duşmanul de nestăvilit. Orice strategii şi tehnici am utiliza, ne recunoaştem, în 2014, neputinţa în faţa apelor învolburate ce rup diguri, distrug case şi recolte, pun viaţa oamenilor în pericol. Şi atunci, întreb şi vă întreb de ce tot amânăm sau ignorăm momentul în care să declarăm prietenoasa şi vitala apă şi ca pe o calamitate? Acest moment nu presupune inevitabil alocarea de sume uriaşe. Să începem prin a admite că un astfel de adversar este puternic, imprevizibil, ajutat de alţi factori incontrolabili din punct de vedere uman – ploi, furtună, calitate teren, zonă de risc -, dar nu o fatalitate. În acest an am consemnat o premieră tehnică istorică: s-au întocmit hărţi de risc, s-au şi auzit voci de primari ai opoziţiei mai ales, care au luat în derâdere realizarea, cum că nu pot fi oprite inundaţiile cu hărţi de risc. Dar cunoaştem adversarul, ştim ce poate şi ce “arme” ar trebui să folosim pentru a-l controla. Pentru că “râul, ramul” au fost şi sunt parte din frumuseţea şi bogăţia acestei ţări, nu trebuie să mergem cu măsurile de constrângere până acolo încât să le distrugem ori să le întoarcem împotriva urmaşilor noştri. Departe de mine gândul de a propune măsuri ori atitudini care să se încadreze în sintagma “după noi, potopul!”. Sunt avantajat de faptul că nu doar în colegiul meu, ci în întregul judeţ Neamţ, oamenii harnici, cu iniţiativă, solidari şi gospodari depăşesc cu mult categoria antagonică, ceea ce face ca măsurile de până acum să-şi fi făcut cu prisosinţă efectul, deşi cu pagube uriaşe, de nerecuperat financiar şi sentimental, la inundaţiile din 2008-2010-2012, când PDL şi Băsescu au făcut spectacol şi i-au făcut pe oameni vinovaţi, de parcă ei ar fi chemat potopul. Spaima acelor zile şi nopţi, mii de oameni evacuaţi din casele luate de ape, adăposturile improvizate pe culmi de dealuri şi deznădejdea celor ce au aşteptat până-n iarnă un acoperiş deasupra capului au fost tot atâtea motive ca mulţi dintre ei să nu mai creadă în angajamentele politicienilor şi nici în promisiunea că diguri şi poduri, corecţii de albii sau remodelarea unor cursuri de ape vor mai fi făcute de cineva. Nu voi putea declara că ce n-a făcut guvernarea de tristă amintire care a tăiat pensii şi salarii vom face noi într-un an, dar nu voi lăsa ca pe proiectele, investiţiile începute şi hotărârile iniţiate de primarii noştri în ultimul an să se depună praful. Abia acum se pune şi problema finanţării lor, iar hărţile zonelor de risc se vor dovedi utile pentru stabilirea corecta a priorităţilor. 20.000 de oameni ar putea rămâne izolaţi ori chiar unii să se trezească sub apele Siretului, pentru că preşedintele Băsescu nu a aprobat scoaterea din circuit a 16 hectare de plantaţie numită pădure. Vă invit să reanalizaţi proiectul de consolidare a podului de peste Siret şi întărirea de mal, pentru a le reda oamenilor liniştea şi încrederea. Vă înştiinţez că apărarea împotriva inundaţiilor a localităţii Recea, din comuna Ion Creangă, este o lucrare estimată la 13.891.000 de lei. Amenajarea albiei râului Cracău este o lucrare de 33.248.000 de lei Realizarea digurilor de la Tămăşeni şi Gâdinţi va costa 31.850.000 de lei. Lucrările de amenajare a albiei Siretului la Ion Creangă sunt estimate la 5.000.000 de lei. Comitetul Judeţean pentru Situaţii de Urgenţă (CJSU) Neamţ a adoptat 6 hotărâri de mare importanţă pentru judeţ, dar mai ales pentru cetăţenii din zona Romanului, şi le-au predat unui ministru liberal. Eu, ca deputat PSD de Neamţ, am obligaţia să probez că Băsescu, PDL-iştii şi liberalii i-au minţit pe nemţenii mei când le-au făcut promisiuni fără acoperire. Şi cu sprijinul dumneavoastră şi al ministrului delegat de la ape să le redăm liniştea şi încrederea.
Deputat Liviu HARBUZ
