O aplicație națională care simulează comasarea comunelor, lansată de fosta deputată USR Cosette Chichirău, a precedat anunțul PSD privind pragul de 3.000 de locuitori. Cele două propuneri diferă la cifre, dar pornesc de la aceeași constatare: comunele mici nu se mai pot susține financiar.
Ideea comasării comunelor mici nu aparține unei singure formațiuni politice; s-a discutat mult despre ea, au fost diverse propuneri, unele moderate, altele mai radicale. Cu puțin timp înainte, s-a discutat o propunere similară — venită din partea unui fost deputat USR, Cosette Chichirău.
Aceasta a construit o aplicație care acoperă toată țara și care pornește de la un criteriu simplu: populația. Pragul propus de ea este de 5.000 de locuitori pentru fiecare viitoare unitate administrativ-teritorială, pe baza rezultatelor ultimului recensământ. La nivel național, ar mai rămâne aproximativ 1.333 de comune din peste 3.000.
Praguri diferite, aceeași logică
Anunțul PSD, făcut de vicepreședintele Dragoș Benea, coordonatorul grupului de lucru pe reformă teritorială, prevede mai multe scenarii, cu praguri diferite: sub 1.500 de locuitori, dar și sub 3.000 sau chiar sub 5.000.
Deși pragurile diferă, logica celor două propuneri este identică. Ambele pornesc de la lipsa de performanță cauzată de dificultățile de supraviețuire ale comunelor mici și foarte mici, respectiv de la faptul că două din trei comune nu-și pot plăti angajații din banii proprii.
Aplicația Cosettei Chichirău merge însă mai departe și leagă simularea de datele financiare raportate de fiecare comună: venituri proprii realizate, cheltuieli de personal, cheltuieli de funcționare și cheltuieli de dezvoltare — informații raportate de primării la administrațiile județene și la Ministerul Finanțelor.
Rezistența politică, anticipată de ambele tabere
Atât autoarea aplicației, cât și reprezentantul PSD au recunoscut costul politic al unei astfel de reforme. „Sper ca această aplicație să fie începutul unei conversații foarte productive, bazate pe cifre, care să scoată și ruralul din subdezvoltare„, a declarat Chichirău, care a propus înființarea unui Grup Strategic de Reformă Administrativă, pentru ca „cel târziu în 2032 să devenim o țară modernă”. Ea nu a ascuns temerea că „partidele politice care au primarii acum se vor opune cu toată forța”.
De cealaltă parte, Benea a fost la fel de tranșant: „Toți primarii se vor opune, toate partidele vor avea de pierdut, PSD cel mai mult. Nu sunt naiv. Dar e nevoie de reforma aceasta.”
O dezbatere care nu mai poate fi evitată
Faptul că o fostă deputată USR a venit cu o astfel de propunere, iar PSD a urmat ulterior cu una similară, după ce Ilie Bolojan a vorbit și el despre o reorganizare administrativ-teritorială, vorbește de la sine despre necesitatea unei reforme în România.
Rămâne de văzut dacă toate acestea se vor finaliza cu un proiect legislativ cu un sprijin parlamentar cât mai larg sau totul va rămâne doar o suprapunere de discurs. Cert este că subiectul a ieșit din zona unei singure inițiative politice și a devenit o dezbatere cu mai mulți autori.
Ce nu ne spun cei care vin cu asemenea proiecte
Discuția privind reforma administrativă pare, în acest moment, extrem de simplist pusă, având drept criteriu de referință numărul de locuitori, nu calitatea serviciilor publice pe care trebuie să le livreze o administrație. Acestea trebuie, teoretic, să fie aceleași la nivelul întregii țări — în Moldova, la fel ca în Ardeal. Dacă gândim lucrurile din acest unghi, datele problemei se pot schimba radical. Cert este că, în acest moment, numărul mare de comune, care generează cheltuieli administrative mari, este considerat o pierdere majoră în dezvoltarea generală și un izvor de risipă de bani.
Rămâne de văzut dacă o comasare a două comune ar însemna cu adevărat economii la buget sau dacă ceea ce nu dăm pentru niște funcționari sau consilieri locali nu cheltuim în alte zone.
Valentin Bălănescu
