Deputat Ioan Munteanu: “Unde sunt vremurile de altădată?”

“Dar ce ştie lumea despre bogăţiile arhitecturale şi artistice din România? De ce nu vin turiştii aici să se bucure de frumuseţea monumentelor bizantine, aşa cum se duc să vadă moscheile din Istanbul, de exemplu? De ce atât de puţini oameni au vizitat şi au povestit despre aceste locuri minunate ce înglobează atâta istorie şi legendă? Simt că însuşi poporul român este prea puţin conştient de valorile pe care le are…” Aşa începea un articol scris de către gazetarii de la “National Geographic”, în urmă cu aproape 80 de ani. Peste 120 de pagini din această prestigioasă publicaţie au fost rezervate “României vrăjite”, “perlă a Europei de Est”, “o ţară plină de culori, de obiceiuri străbune, cu o ospitalitate rar întâlnită şi cu peisaje de mare frumuseţe”… Echipa americană a petrecut mai multe luni în România, timp în care a vizitat mănăstirile din Nordul Moldovei, Bucureştiul, oraşele din Transilvania, Valea Oltului, apoi Constanţa şi Balcic. Este de remarcat încântarea cu care ziariştii privesc lumea românească, fie că este vorba de obiceiuri, istorie, civilizaţie sau de priveliştile minunate de prin locurile colindate. Bucureştiul acelor vremuri era un oraş vesel, cosmopolit, deseori numit “micul Paris din Balcani”: “Străzile oraşului sunt pline de femei frumoase şi îmbrăcate cu mult bun gust, ofiţerii strălucesc în uniformele lor, restaurantele şi cafenelele sunt aproape tot timpul pline, iar muzica bună umple străzile capitalei până noaptea târziu”. Comentariile despre muzica româneasca le oferă ocazia să aducă în prim-plan figura compozitorului George Enescu: “Am ascultat o melodie fascinantă, compusă de un muzician român foarte popular şi care poate rivaliza cu oricare din lume. Îl cheamă Enescu, compozitor şi violonist, ce este aşteptat în multe oraşe din Europa şi din America, dar care îi încântă pe bucureşteni cu concertele sale în fiecare an”. “România este una dintre ţările cu cea mai ridicată producţie de petrol din lume, fiind întrecută în 1932 doar de SUA, Uniunea Sovietică şi Venezuela. Mii de barili de petrol sunt încărcaţi şi trimişi spre export din Constanţa, Galaţi si Brăila”. Principalele pieţe de desfacere pentru petrol erau Turcia, Egipt şi porturile mediteraneene. Din Constanţa se livrau şi cantităţi mari de grâne către ţările din Vest. Pescarii plecau în zorii zilei şi se întorceau seara cu bărcile pline de peşti. “Pe sezon sunt prinse circa 18.000 de kilograme de peşte, dintre care circa 5.000 kg sunt sturioni care oferă caviar la un preţ foarte ridicat”. România era una dintre puţinele ţări din Europa unde ţăranii purtau în mod curent haine populare. “Ţăranii români sunt întotdeauna extrem de plăcuţi. Tot timpul politicoşi, veseli, muncesc mult, deşi deseori ineficient. Muncesc mult în pădure şi pe câmpii, pe ogoare, dar într-o manieră primitivă, folosind uneltele strămoşilor lor”. Unde au dispărut petrolul şi sturionii, şi grânele care nu mai încăpeau în hambare, şi lumea elegantă, ţăranii veseli şi muzica bună din restaurante? Dacă n-ar fi aceste mărturii entuziaste despre România interbelică, n-ai crede că e vorba despre ţara noastră, despre oamenii săraci şi disperaţi care nu mai ştiu ce înseamnă speranţa şi bucuria. Din păcate, s-a ajuns la o degradare fără precedent a vieţii oamenilor, dar şi a imaginii României în lume. Când se va mai putea vorbi despre ţara noastră aşa cum au scris gazetarii americani în 1934? Greu de spus. Dar, cu siguranţă, vor fi din nou aprecieri favorabile atunci când în fruntea ţării se vor afla adevăraţi bărbaţi de stat, capabili de sacrificii pentru binele celor mulţi.

Ioan MUNTEANU,

Deputat de Neamţ