Cum arătau străzile din Piatra Neamţ acum un secol

* Mihai Adamescu a fost primarul care a făcut primele trotuare

Unul din primarii municipiului Piatra Neamţ, între anii 1914-1918, care a fost la început practicant de tribunal, grefier şi avocat, Dimitrie Hogea (1860-1939) a scris amintiri din perioada cât a condus acest oraş. De la el aflăm cum arătau pe atunci străzile acestui municipiu pe atunci, atâtea câte erau… Cartea scrisă de acesta în anul 1936 se intitula “Amintiri din trecutul oraşului Piatra Neamţ”, carte la care ar trebui să recurgă orice monografist al oraşului de sub Cozla, dacă s-o mai afla pe undeva…

“De pildă uliţa mare – astăzi strada Cuza Vodă (parţial păstrată şi azi, paralelă cu M. Eminescu) – începând din uliţa Poştei (strada Petru Rareş) până la podul lui Sculy (podul de la Spital) avea pe amândouă părţile dugheni construite numai din lemn, cu tarabele în faţă închise cu obloane tot cu lemn, iar în loc de trotuare erau târnaţuri (cerdacuri sau podele) de scânduri. Uliţa nu avea rigole de scurgere, ci numai şanţuri pe margine. Când ploua mai mult, noroiul ajungea până la glezne, făcând circulaţia nespus de grea şi nu puteai ieşi din casă decât cu ciubote lungi. Nu erau atunci pe această uliţă decât două clădiri de zid: una în faţa dughenei bătrânului Stambler, denumită bolta, şi clădirea mare cu etaj a lui Iţic Şildhaus, zis Iţic Chiorul, unde este astăzi Farmacia Vorel. Uliţa Poştei (azi Petru Rareş) nu era decât un drum natural de ţară, fără scurgere, iar de-a lungul ei curgea gârla morilor din susul Cuiejdiului, care, străbătând oraşul, se revărsa în Cuiejdiu la podul Vrăjitoarei, mai jos de podul lui Sculy (după numele boierului Sculy Logotetide, ce-şi avea casele şi o mare grădină pe locul unde, în 1930, s-a înălţat un nou spital judeţean). Uliţa Valea Viei – astăzi strada Ştefan cel Mare – era tot astfel ca şi celelalte de mai sus, cu deosebire că de la Spitalul judeţean (ale cărui clădiri au fost donate primăriei în anul 1863 de principesa Elena Alexandru Cantacuzino, proprietara moşiei Şerbeşti), în sus spre Borzogheanul, în timpul ploilor nu se putea circula pe ea, căci din cauza torenţilor de pe Muntele Cozla era inundată şi împotmolită cu bolovani şi mâl adus de ape, devastând şi multe locuinţe. Mahalaua Precistei cu stradele ei, deşi mai puţin populată, suferea foarte mult în timpul verei (!) din cauza inundaţiilor Bistriţei şi a pâraielor Borzogheanu (curgea pe la Laguna şi Piaţa Bistriţa de azi) şi Iordan (trecea pe lângă Casa Hogaş, spre Casa Paharnicului). De asemenea şi multe strade, uliţa mare, uliţa veche şi mahalaua Mărăţei sufereau de această calamitate – inundaţiile furioase ale Cuiejdiului. Numai după ce au început a se face întăriturile şi înduiguirile de la Bistriţa şi Cuiejdiu, oraşul a mai scăpat de inundaţiile distrugătoare. Dar această mare problemă a apărării oraşului nu este complet rezolvată, căci dacă digurile făcute de curând la Bistriţa şi terasamentul CFR îl pot apăra dacă vor fi solid şi complet terminate şi întreţinute, apoi este mare nevoie de canalizarea Cuiejdiului, tot aşa de periculos, întrucât vechiul zid de apărare, ridicat pe malul lui drept, făcut acum 40 de ani, s-a distrus aproape în întregime. Revenind asupra stradelor oraşului nostru, amintesc că cel întâi primar care a început facerea trotuarelor a fost Mihai Adamescu. În 1888 a luat măsuri pentru alinierea stradelor şi a făcut primele trotuare din beton, pe strada Petru Rareş, pe care se văd astăzi (1936) puţine urme. În urma lui a venit energicul gospodar Constantin Isăcescu, care, în anii 1892-1895, , fiind ajutor de primar – sub primariatul bătrânului Manolache Albu – a început în stil mai mare alinierea stradelor şi facerea trotuarelor din cărămizi de bazalt, pe mai multe străzi, care durează şi astăzi”.