0:00

Cum a ajuns Pol Pot cel mai sângeros criminal din istorie (I), ZCH NEWS - sursa ta de informații

Născut într-o perioadă în care ţara sa era supusă „opresiunii sălbatice”, Saloth Sar, cunoscut sub numele de Pol Pot, îşi va pune în mod repetat întrebarea:  De ce Cambodgia, a cărui teritoriu este atât de bogat, este marcată de o astfel de fatalitate istorică?!  Această întrebare care l-a măcinat atâţia ani, poate fi considerată laitmotivul acţiunilor sale viitoare sau începutul sfârşitului patrimoniului tradiţional şi istoric al Cambodgiei.

Datorită originilor sale nobile, provine dintr-o familie aristocratică, ale cărei origini se pierdeau în negura timpului, fiind strâns legate de dinastia regală, Pol Pot a avut parte de o educaţie aleasă. Până la vârsta de 6 ani a locuit la ţară, pe proprietatea tatălui său care se întindea pe mai mult de 9 hectare, unde alerga pe câmpiile crude şi se îndeletnicea cu treburile obişnuite ale „vechilor oameni”. După împlinirea vârstei de 6 ani, Pol Pot a fost trimis la fratele său care deţinea funcţia de secretar al palatului, în Phnom Penh. Aici s-a călugărit, într-o mănăstire budistă din apropierea palatului regal. Perioada de noviciat, plină de întrebări din ce in ce mai apăsătoare cu privire la practicile călugărilor – când ieşeau din mănăstire, pentru a obţine cu uşurinţă bani şi alimente, îşi luau o mină contemplativă – s-a încheiat fără a găsi răspunsurile mult dorite; si-a continuat studiile într-o şcoală catolică privată , loc unde a învăţat diferite materii de bază, printre care şi limba franceză, cunoaştere care i-a adus şansa studiului în străinătate.

În toată această perioadă, Pol Pot, era văzut un băiat supus şi liniştit, plin de respect faţă de cei din jurul lui; se spune că odată a refuzat să taie o găină deoarece nu se simţea îndreptăţit să ia viaţa unei fiinţe, preferând să fie văzut ca un laş – personalităţi ce se vor dovedi antagonice: adolescent-adult. Personalitatea lui Pol Pot va fi puternic influenţată de schimbările politice din stat. Situaţia cambodgienilor poate fi comparata cu cea a sclavilor, funcţiile guvernamentale din Cambodgia fiind ocupate de către vietnamezi care se supuneau directivelor Franţei. Trecerea în nefiinţă a regelui Monivong, a făcut ca nepotul său, Norodom Sihanouk, să îi urmeze la tron, prin numire de către Franţa, la vârsta de 19 ani, în detrimentul prinţului Sisowath Monireth.

Studii în Franţa şi apropierea de marxism-leninism

În urma atacului niponilor din 7 decembrie 1941 de la Pearl Harbor, din Hawaii şi Kota Bal din Peninsula Malacca precum şi a extinderii operaţiunilor militare din timpul celui de-al Doilea Război Mondial, în Oceanul Pacific, sub sloganul Marii Sfere de Co-Prosperitate a Asiei de Est, cambodgenilor li s-a deschis o portiţă, dincolo de care se aflau demonstraţiile antifranceze. Deşi, demonstraţiile au fost suprimate de către forţele poliţiei franceze din teritoriu, mentalitatea obedientă a poporului de altădată începe să se schimbe şi să se organizeze încetul cu încetul împotriva guvernării străine.

În atmosfera victorioasă din Franţa, din iulie 1945, datorită ieşirii de sub ocupaţie germană, generalul Charles de Gaulle, liderul guvernului francez provizoriu, face o declaratie şocantă: Franţa îşi va redobândi controlul asupra Indochinei! Această declaraţie va determina armata niponă la un arest în masă a tuturor funcţionarilor locali de origine franceză precum şi influenţarea regelui Cambodgiei, Sihanouk, în luarea deciziei de proclamare a independenţei ţării.

În momentul în care Japonia a pierdut războiul, declaraţia de independenţă precum şi „independenţa” Cambodgiei au devenit nevalide, regele fiind nevoit în 1946 să accepte, pentru a doua oară, autoritatea Franţei. Avantajele acestei noi autorităţi au fost permiterea adoptării unei constituţii naţionale precum şi organizarea partidelor politice.

Cunoaşterea lui Ieng Sary, un elev bursier strălucit al Liceului Sisowath care era şi liderul mişcării de rezistenţă antifranceză, a avut drept urmare îmbrăţişarea mişcării comuniste de către Saloth. Modalitatea prin care Saloth a obţinut bursa naţională de studii în Franţa este şi astăzi înconjurată de întrebări. Se ştie că bursa a fost obţinută după a doua încercare, prima, din 1948, fiind considerată un eşec. În 1949, Saloth a obţinut bursa naţională mult dorită. Se spune că obţinerea a fost posibila datorită legăturii lui Saloth cu liderii Partidului Democratic astfel, în august, Saloth se îmbarcă pe un vapor cu destinaţia Franţa, pentru a studia transmisiile radio şi ingineria electrică. Facultatea a reprezentat timpul în care şi-a însuşit ideologia marxist-leninistă. Mergea la cafenele ocazional cu prietenii şi purta discuţii legate de filosofie, discuţii în urma cărora a început sa îşi arate interesul pentru ideologia comunistă.

Reîntâlnirea cu Ieng Sary, în Paris, a dus la o altă întâlnire marcantă, Saloth şi Keng Vansak, o figură emblematică a mişcării anti-imperialiste din Cambodgia. Relaţia dintre cei doi va deveni fructuoasă, Keng, plăcându-l pe Saloth, care dovedea în general bune maniere spre deosebire de prietenul său, Sary, care avea uneori o agresivitate nefondată. La scurt timp, Saloth se mută în casa lui Keng, unde va citi numeroase cărţi şi va începe să pună temelia gândirii sale filosofice, bazate pe doctrina de stânga.

În acest timp, Keng, a organizat întruniri între studenţi, în timpul cărora „răsfăţata din centrul atenţiei” era ideologia marxistă. În timpul unei astfel de întâlniri, tânărul Saloth, care de obicei era o prezenţă discretă, vorbeşte despre teoria unei revoluţii organizate într-o manieră sofisticată şi, spre deosebire de cei care atunci când vorbeau despre revoluţie erau cuprinşi de un sentiment puternic care îi acapara complet, Saloth şi-a păstrat calmul până la final, audienţa rămânând profund impresionată de acest lucru.

Frontul Naţional de Eliberare din Campuchia

Întors în Phnom Penh, în timpul preluării puterii absolute dispunând dizolvarea parlamentului şi proclamarea independenţei de către regele Sihanouk, Saloth se înscrie în Partidul Comunist din Indochina, care reprezenta un fel de celulă revoluţionară pentru Partidul Muncitoresc Revoluţionar. În interiorul  partidului a avut o funcţie de comandă în apropiere de graniţa cu Vietnamul, timp în care şi-a pus la punct educaţia politică împreună cu Tu Samouth, conducătorul partidului.

Regele Sihanouk, a reuşit să ajungă la un acord cu Franţa în privinţa declarării independenţei Cambodgiei. Condiţia Franţei era păstrarea trupelor franceze în regatul cambodgian, lucru ce a fost acceptat. O altă schimbare politică va fi dată de către însuşi regele Sihanouk care, i-a cedat prerogativele regale tatălui său, Norodom Suramarit, pentru a activa pe scena politică ca un simplu cetăţean al Sangkum (Sangkum Reastr Niyum sau Comunitatea Populară Socialistă).

Cum a ajuns Pol Pot cel mai sângeros criminal din istorie (I), ZCH NEWS - sursa ta de informații

După falsificarea alegerilor ce au avut loc, toate fotoliile din adunare au fost ocupate de către membrii acestei grupări iar Sihanouk s-a autonumit conducător oficial al ţării- acest lucru însemna o restauraţie a monarhiei absolute. După moartea regelui Sumarit, în 1960, Sihanouk a devenit şeful statului, acaparând întreaga putere politică din Cambodgia. În divergenţele apărute între Vietnamul de Sud- preşedinte Ngo Dinh Diem, politică pro- americă şi Vietnamul de Nord, Sihanouk a avut o poziţie neutră. În urma întalnirii dintre membrii Partidului Comunist Cambodgian, s-a hotărât schimbarea denumirii oficiale a organizaţiei, în Partidul Muncitoresc din Campuchia. Tu Samouth a fost desemnat secretarul general al partidului iar Saloth precum şi alţi membri care studiaseră preste hotare au fost numiţi in cadrul comitetului central.Sub protecţia Vietnamului de Nord, Saloth împreună cu lideri ai Partidului Muncitorilor din Vietnam, au părăsit Phom Phenul îndreptându-se către cartierul general al zonei estice a Viet Minh-ului, unde se pregăteau intens pentru momentul revoluţiei. În acest timp, Cambodgia a fost implicată fără voie în Războiul din Vietnam.

În 1966, Saloth face o vizită în Beijing, unde rămâne foarte impresionat la văzul unor simpli cetăţeni ridicaţi din pătura de jos, care urmau fără reţinere teoriile lui Mao Tzedong. Întors în Cambodgia, a hotărât schimbarea denumirii formaţiunii în Partidul Comunist din Campuchia ( PCC), mutând şi centrul în Ratanakiri, o regiune îndepărtată din partea de nord-est a Cambodgiei. Acolo, Saloth, a trăit printre populaţia khmere, considerată de acesta de sorginte pură, prea puţin influenţată de universul urban.

În timp, în teritoriu, datorita măsurilor defectuoase luate de Sihanouk si politica antivietnameză a premierului Lon Nol, s-a produs o scăderea a productivităţii şi veniturilor din taxe şi impozite. Pe fondul mai multor factori interni dar şi externi, Lon Nol care de fapt era pro-american şi un anti-comunist convins, a dat o lovitură de stat prin care a preluat conducerea statului, în timpul vacanţei lui Shinouk în Franţa. La aflarea veştii, Shinouk se refugiază la Beijing. Lovitura de stat era considerată semn divin pentru Saloth care, la aflarea veştii s-a îndreptat imediat către Beijing împreună cu premierul nord-vietnamez, Phan Van Dong. În urma întâlnirii cu prim-ministrul Chinei, Ciu Enlai, s-a hotărât constituirea Frontului Naţional de Eliberare din Campuchia. Sihanouk nu a ştiut nicio clipă de venirea lui Saloth la Beijing.

Sursa: Historia – “1. 100 de Personalităţi, Oameni care au schimbat destinul lumii”, Numărul 85, Editura DeAgostini, Bucureşti, autor: Mădălina Grigore.

Articolul precedentWebMedic.ro pune în contact pacienții cu medici de renume
Articolul următorPersonalitatea săptămânii Alexandru Donici a făcut magistratură la Piatra Neamţ