• șantier încă neînchis, complexul agroalimentar de lângă piața centrală s-a umplut de comercianți, mărfuri și clienți
• vânzarea-cumpărarea se face printre lucrările de construcție
• ”S-au încheiat contractele deja, nu mai găsiți niciun loc. Încercați la dl Nemțeanu, dar nu cred că mai găsiți ceva…”, spun vânzătorii
• ”Cei care vând acum o fac pe riscul lor, eu doar le-am dat cheile să-și amenajeze spațiile”, spune patronul Mihai Nemțeanu
Tot nemțeanul știa că în zona pieței centrale din Piatra Neamț se afla un loc unde găseai țigări, conserve, lumânări , biscuiți și multe alte lucruri de cumpărat ”de la ruși”. Locul respectiv era un talmeș-balmeș de tonete, în care se mai vindeau pantofi, fierăraie, unelte pentru grădinărit etc. Existau și niște simulacre de standuri, unde se vindeau vinuri, cărnuri congelate, pește, tot congelat, în condiții sanitar-veterinare care numai în viziunea Direcției de Sănătate Publică din Neamț pot fi considerate normale.
Locul, ajuns în proprietatea unor oameni de afaceri cu priză la autoritățile din acea vreme, prin manevre mai mult sau mai puțin dubioase, s-a dovedit o afacere bănoasă și, de-a lungul vremii, a beneficiat de sprijin din partea multor organe, de partid și de stat, din moment ce a putut funcționa atâta timp fără probleme. Cu ceva timp înainte de incendiul de la piața centrală, zona coordonată de Mihai Neamțeanu, cunoscut de toți comercianții drept ”patronul”, a intrat într-un amplu proces de renovare. După incendiu, care pare să fi căzut ca o mânușă din punctul de vedere al atractivității locului, lucrările au înaintat cu repeziciune și, spre surprinderea multora, au apărut comercianți care și-au expus mărfurile și vând cetățenilor curajoși de toate, deși prin zonă se lucrează cu drag și spor.
Un ”patron” surprins că funcționează
Cel mai surprins și nevinovat personaj în toată această relatare a noastră, despre un spațiu în care se face comerț printre lucrări de construcții, pare să fie chiar „patronul” Nemțeanu. După cele relatate de domnia sa, cei care vând în spațiul administrat de el, în standurile închiriate și pentru care se emit facturi, fac acest lucru pe răspunderea lor. De ce?
Pentru că, spune Neamțeanu, ”Noi sperăm că vom fi gata cu lucrările până la întâi septembrie. Depinde și de constructori. Cei care vând acum o fac pe riscul lor, deoarece eu doar le-am dat cheile să-și amenajeze spațiile. Au fost atenționați chiar și de cineva de la Direcția Sanitară”. (?!?! – n.red.)
Care Direcție Sanitară nu a avut nicio treabă cu cel care permite desfășurarea activității, adică cu ”patronul”. Cum nici alte instituții nu par să fie deranjate de ce se întâmplă în zonă.
În realitate, cu toate actele în regulă sau nu, la complexul de lângă Piața Centrală se vinde. Cel mai câștigat stand pare de departe cel care oferă băuturi alcoolice.
Chirii mari și uși plătite prin contract
Potrivit ”patronului”, zona despre care vorbim este un complex agroalimentar. Dacă mergi la fața locului, pare mai mult un bazar. Curățel, spălățel, dar tot bazar. În acest moment, înăuntru, există standuri cu produse din carne, cu articole vestimentare, cu băuturi «la vrac». Un fel de spațiu comercial cu de toate. Modulele, pe măsura buzunarului. Unul din chiriașii care vinde acolo ne spune că plătește 1.750 de lei într-o lună, într-un spațiu de aproximativ 6 metri pătrați (pare unul din cele mai mici module). Nu asta ar fi supărarea omului, ci mai degrabă faptul că ar fi trebuit să plătească „oblonul” (ușa) cu care își asigură marfa: „Păi, am dat 28 de milioane (2.800 de lei noi – n.red.) pe ușa asta! Dacă eu plec, nu rămâne aici? Mi-o cumpără cel care vine în locul meu? O iau cu mine acasă? Asta e. N-avem încotro”, a spus el.
Tot acolo, o vânzătoare n-are de „reclamat” supărări prea mari, pentru că nu e patron de magazin, dar spațiul unde vinde i se pare strâmt rău. „Care vestiare? Ăsta e tot spațiul. Aici ne învârtim”.
După cum poate vedea oricine trece pe-acolo, cei câțiva metri sunt exploatați la maximum. Clientul trebuie să se uite bine, pentru că accesul este limitat de câteva frigidere, care stau înghesuite, obturând priveliștea. Pe o laterală a spațiului comercial, un singur magazin este deschis. Vânzătoarea știe, însă, că nu mai sunt locuri: ”S-au încheiat contractele deja, nu mai găsiți niciun loc. Încercați la domnul Nemțanu, dar nu cred că mai găsiți ceva…”
Întrebăm de o toaletă, veșnică problemă demonstrată în spațiile cu titlu de piață, fie ea publică sau privată. Cei care vând acolo ne spun că este una, dar nu știu sigur pe unde.
Ca afacere, oricât de nedrept ar suna, incendiul de la Piața Centrală pare ca o gură de oxigen pentru cel care deține complexul comercial. Aici, pe lângă vechii chiriași, s-a făcut loc, după posibilități, și firmelor care au vândut în ceea ce a fost odată hala Pieței Centrale. Până când autoritățile vor reuși să ridice din cenușă o altă piață, complexul agroalimentar pare locul potrivit pentru cei care își caută un loc bun pentru vânzări, indiferent că vorbim de pulpe de pui, pești, papuci, râșnițe, scule și unelte sau băuturi la vrac. Cu condiția să funcționeze cu toate autorizațiile la zi, inclusiv cu cele de la pompieri, pentru a ne pomeni, Doamne-ferește!, cu un alt incendiu.
Marian TEODOROF
Valentin BĂLĂNESCU
pai ce piata a luat foc asa doar ca sa aiba presa de treaba?! nu, dl nemtanu statea cu rusii pe cap, rusi care plateau 5 luti pe toneta si mai erau si descinderile formale ale mascatilor cu cei de la fraude economice, care chipurile cautau si niciodata nu gaseau alcool de contrabanda si tigari!!! ei nu gaseau, gaseau cumparatorii!!! dar cum peste bistrita este padure multa, ca de nu poti baga drujbele ca la damuc, aerul ozonificat puternic lea sporit imaginatia unora, cum ar fi: de ce sa iau 5 lei pe toneta, cand pot lua 40 de milioane pe un stad lunar?! nu? atunci cand sumele sunt frumusele si procentul este pe masura!! spor la lovele!