În măreţia şi nemărginirea lor, mila şi grădina lui Dumnezeu vor cuprinde într-un final pe toţi păcătoşii care ne insultă inteligenţa în numele cauzei de a-l sluji fără limită, fără decenţă pe condamnatul Dan Voiculescu. Ei sunt o dovadă vie şi vivace nu a ce ravagii produce spălarea creierului, cum mulţi se grăbesc să diagnosticheze, ci a poftei ce-ţi vine odată ce te obişnuieşti să mănânci putere pe pâine. În fond, ce altceva decât partea a unui joc de putere e tot ce a adunat şi produs Trustul Intact, în special după ce Voculescu s-a prins că Partidul Umanist Român trebuie să se lipească de cineva mai tare dacă vrea să intre în Parlament? E bine ştiut că, în funcţie de interesele partidului, a fost definită politica trustului, iar mai departe au fost „botezate” toate standardele morale şi profesionale susţinute cu deşănţare pentru a mogulului putere şi influenţă. (Prin comparaţie, măsluirea vinului cu apă merge a fi interpretată ca un mijloc de promovare indirectă a cumpătării.) Să nu vină răspopitul să spună că-i altfel, că îl trimitem la studiu în arhive. Dacă Voiculescu nu punea la bătaie instrumentele media, să fim înţeleşi, nu-l băga nimeni în seamă cu partidul lui. Tocmai perversităţii acestui joc politic i s-a acordat o atenţie derizorie, în ultimele zile, când de fapt pe acest joc e clădit întregul eşafodaj. Inventarea şi umplerea unui program de televizuină a venit abia după aceea.
Este de mirare câtă teamă au unii în continuare de sistemul şi asociaţii sistemului condamnatului. Să ripostezi agresivităţii şi delirului vedelor trustului voiculescian, să le desfiinţezi construcţiile perfid de mincinoase, fără a face minimul efort de a aminti românului ce n-ar fi trebuit să uite, e de neînţeles, în primul rând din partea celor care ştiu pe pe pielea lor cum e să zbori de pe lista de favorizaţi ai trustului. Teama e cu atât mai penibilă şi descalificantă din moment ce însuşi tartorul trimis la răcoare şi-a desfiinţat supuşii. O declaraţie fantastică, făcută nu demult, a zburat inclusiv pe lângă majoritatea deontologilor tocmiţi de adversari, deşi era lesne de prins din zbor şi de lipit pe fruntea bocitorilor şi bocitoarelor din Băneasa. Voiculescu a spus clar că putea foarte uşor să cedeze presiunilor şi era simplu să le spună celor de la Antena 3 să-l lase în plata Domnului pe Băsescu. Pardon? Despre ce standarde morale şi profesionale vorbim? Unde-i nemaipomenita independenţă editorială? Măcar alţii pleacă în vacanţă după ce unul de calibrul ilustrului fondator i-a dat de gol cu libertatea lor de exprimare la comandă. Suntem astfel în faţa unui sfârşit de epocă în presa şi politica românească. Dacă nu-l valorificăm repede, factura cea otrăvită vine în campania pentru prezidenţiale şi o plătim din nou, după datină. Ce se va alege de partidul ăsta caraghios, o simplă piesă în angrenajul lui Voiculescu, prea puţin contează din moment ce nu lasă un urmaş politic capabil să perpetueze negocierile sale din grupa mare, aia slujită de cumpliţi deontologi urlători.
Viorel COSMA
