Unul din criticii literari care s-au dăruit cercetării vieţii şi creaţiei eminesciene mai mult decât alţii, cea mai recentă (care îi va marca bibliografia) fiind cea despre „caietul vienez” al Poetului, este Cristian Livescu. Zilele trecute l-am întrebat dacă este mulţumit cu acest prag al cercetării despre creaţia eminesciană sau îşi va continua demersul său. „Eminescu nu poate fi lăsat deoparte, cum îşi închipuie unii, care s-au grăbit să-i bareze calea difuzării sale în străinătate, alde Patapievici şi ai săi, considerându-l depăşit şi „expirat”. Va să zică noi putem să-i recitim pe Dante, pe Shakespeare, pe Poe sau Rimbaud, fiecare generaţie altfel, iar alţii, de pe-afară, n-au a face cu Eminescu (nici măcar cu proza lui fantastică, din care vin Mircea Eliade şi Cărtărescu), Eminescu, pe care Rosa del Conte îl considera printre geniile definitorii ale Europei. De aceea, cred că lupta pe acest plan nu s-a încheiat nici pe departe odată cu tipărirea integrală a manuscriselor sale de către Academia Română, salvate astfel de la distrugere, ci trebuie să continue, până ce va fi recunoscut ca atare între geniile de performanţă canonică ale umanităţii. În ceea ce mă priveşte, pregătesc un studiu de imagologie asupra marelui poet (asupra lui, dar şi, comparativ, asupra lui Creangă şi Caragiale), despre felul în care contemporanii au văzut în el un geniu în formare, iar mai apoi un geniu autentic şi reprezentativ pentru naţia română. Sunt multe detalii care merită decupate şi re-puse în altă lumină” – ne-a declarat criticul literar.
