Anul literar 2012, în judeţul Neamţ (II)

Cristian Livescu: „2012, un an al prozei”

Mă bucur că întreprindeți această anchetă-bilanţ, care de multă vreme merita să fie fi impusă în conştiinţa publică. Pentru că, lucru ştiut, judeţul Neamţ cunoaşte o viaţă literară intensă, cam de vreo două decenii încoace, de când numărul revistelor, al apariţiilor editoriale, al prezenţelor în revistele de cultură din țară, festivaluri literare şi târguri de carte cu nume din rândul scriitorilor nemţeni, a sporit considerabil, de la un an la altul. În anul acesta am avut cea de a doua ediţie a Târgului de carte Libris Neamţ 2012 şi ne-am putut da seama că producţia de carte, la Piatra Neamţ şi la Roman, a cunoscut progrese semnificative, prin cele câteva edituri existente, inclusiv în ceea ce priveşte ţinuta grafică şi calitatea tiparului. Editura Crigarux, pe care o conduc, a împlinit 15 ani şi cred că ne putem lăuda cu cele aproape două sute de titluri scoase în acest răstimp, majoritatea în tablou deţinând-o autorii nemţeni, deoarece programatic ne-am propus să intensificăm creativitatea din acest spaţiu. Când mă uit la raftul cărţilor scoase sub egida Crigarux, îmi dau seama că editura şi-a atins menirea, că a publicat multă literatură, română şi străină, clasică şi contemporană, dar şi mărturii documentare, monografii (ultima fiind „Ion Creangă” de Zoe Dumitrescu Bușulenga, în colecția „Biblioteca Ion Creangă”, inițiată în 2002) sau din domeniul ştiinţelor umaniste. Asta, să spun, a fost „încălzirea”. Să trecem la bilanţul propriu-zis. A fost, neîndoielnic, un an al prozei şi, ca să fiu mai explicit, a fost anul prozatorului Constantin Munteanu, care ne-a impresionat literalmente cu publicarea unui întreg ciclu romanesc de patru volume – substanţiale, de 4-500 de pagini! – la Editura Junimea din Iaşi, din ciclul intitulat „Cristina – Comedia contemporană”. Admirabilă e puterea de muncă a acestui autor, dar mai ales verva sa extraordinară, pentru că toată această saga surprinde epoca noastră, cu multe divagații în trecut și trimiteri la „bâlciul deşertăciunilor” de azi. Munteanu scrie fluent, uneori cu lirism, alteori cu sarcasm, cu apăsări de tuşe în fixarea psihologiei personajelor, iar naraţiunea sa captivantă străbate dezinvolt spaţii autohtone şi europene, lărgindu-şi permanent orizontul. Sigur că şi multe figuri din Neamţ se regăsesc în această galerie numeroasă şi cred că ea ţine trează lectura „detectivistică” a cititorului. Tot la capitolul proză remarc alte câteva titluri de referinţă. Mai întâi, cartea extrem de interesantă, de ingenioasă, „În drum spre sud”, subintitulată „roman de aventură” de Adrian G. Romila, apărută la Editura Brumar, împletind ficţiunea cu memorialistica, de fapt cu „aventura” textuală şi care îmi întărește convingerea că scriitorul adevărat povesteşte nu despre sine, ci despre o existenţă pe care a trăit-o sau ar fi vrut (putut) s-o trăiască undeva, cândva… în anonimatul istoriei. Apoi cartea de proză „Planuri de viaţă” de Vasile Baghiu, apărută la Polirom, o aplicaţie de asemenea în reţetă textualistă, care pune în discuţie misterul existenţei şi dialogul acesteia cu destinul, fie şi cu riscul sacrificării ficţiunii. Fluentă, scrisă cu melancolii și sarcasm, este și proza lui Petru Frăsilă, „Viața pe tabla de șah”, apărută la Editura Timpul din Iași. O altă carte care consolidează ipoteza mea că 2012 a fost un an al prozei, în Neamţ, reprezintă romanul istoric „Inelul pierdut” de Virgil Răzeşu (Editura Răzeșu), cu o naraţiune bine condusă prin epoci stranii, cu personaje stranii, diverse ca factură, punând efectiv la încercare imaginaţia cititorului. O carte bună de proză, vădind maturitate, este și aceea a lui Emil Bucureșteanu, „Sărutul. Povestiri de dragoste” (la editura Universitas XXI din Iași), al cărei manuscris fusese premiat anul trecut de Societatea Scriitorilor din județul Neamț. La secţiunea dedicată poeziei, sunt de reţinut destule volume de bună condiţie, care au produs evenimente prin lansarea sau prezentarea lor. Încep cu cartea pe care o consider eveniment – „Amin Agapia” de Gheorghe Simon (la  editura Princeps Edit din Iași), cu o scriitură caligrafiată din tremurare de suflet. Oarecum înrudită ca registru liric cu ea este și volumul „Artă și rafinament. Florăria Romantic” de Dorin Ploscaru, la Editura Brumar din Timișoara. Se adaugă alte câteva titluri de reală ținută: „Al nouălea rai! Poeme deasuprarealiste” de Bică Nelu Căciuleanu (la Princeps Edit), apoi doi autori din Roman – Violeta Lăcătușu, cu „Inițiere astrală” și Eugen Stețcu cu „Pânza mov a obsesiei” de Eugen Stețcu (ambele la Editura Crigarux). Se adaugă Mihai Hanganu, cu „Hoinar printre cuvinte” (Universitas XXI), despre care a scris foarte frumos de curând Vasile Popa Homiceanu, „Chipul speranței” de Emil Ariton, la Ed. Corgal Press din Bacău, „În orizont divin” de Olga Elionora Loghin , la Crigarux, „Bolnav de închipuiri” de Victor Stan, tot la Ed. Corgal Press, și „Văzduh de aripi” de Geta Stan Palade, la Ateneul scriitorilor din Bacău. Aș adauga două cărți de poezie ai căror autori originari din Neamț au ținut să împărtășească bucuria evenimentului cu cititorii de aici, – este vorba de romașcanul Florin Vasile Bratu, cu volumul de excepție „Lacome poveri”, apărut la Crigarux, lăudat de reputatul istoric Neagu Djuvara, și de Vasile Cojocaru Filipiuc, originar din Borca, cu elegantul tom „Înțelepciunea din anotimpuri”, la Ed. Universitas XXI, realizare grafică deosebită. Meritorie cu totul este antologia „Scriitori din Neamț”, întocmită de Virgil Răzeșu, cam prea încăpătoare cu unii autori, dar oferind o radiografie, o „poză de familie” generoasă despre cei împătimiți de beletristică în spațiul public nemțean. În domeniul eseisticii, remarc în mod deosebit volumele semnate de apreciatul cărturar și critic de artă Gheorghe A. M. Ciobanu, „Portrete printre rame” (150 de portrete dedicate unor personalități ale lumii artistice) și „Mecena, medic și misionar, Teodorescu” (ambele la Ed. Mușatinia din Roman), acesta din urmă dedicat regretatului colecționar din Bârlad, Constantin Teodorescu. De asemenea, merită aduse în atenție „Om și mască” de Gheorghe Hibovski, o lucrare elaborată cu seriozitate, cu o bună stăpânire a conceptelor teatrale, „Dealuri ghindăuane” de Virgil Savin, carte elegantă în stil și tonalitate, scrisă cu multă sensibilitate, despre meleagul natal. N-aș vrea să uit și o carte de memorialistică, „Doamne, ocrotește-i pe români” de Dragomir Oprea (Crigarux), o privire asupra ultimelor două decenii, din perspectiva unui profesor de istorie. Și fiindcă, vrând-nevrând, am depășit puțin sfera literaturii, să-mi fie permis să amintesc și Studiul monografic asupra comunei Tarcău, apărut foarte recent tot la Crigarux, având ca autori pe Constantin Grasu, Mihail Apăvăloaie, Vasile Ene și Iulian Găină, un album impresionant de peste șapte sute de pagini, realizând o bogată retrospectivă a cadrului natural, economic și social, a tradiției și resurselor de creativitate dintr-o așezare reprezentativă pentru ținutul Neamț. O lucrare care ar merita un premiu în materie!  Cum se observă, zestrea este destul de bogată și denotă o viață editorială destul de intensă pe care o avem în județ, compensând lipsa din decorul cultural a doi piloni de bază, Teatrul Tineretului și Muzeul de Artă din Piatra Neamț. (NS)