0:00

Constantin Turcu – 111 ani de la naştere, ZCH NEWS - sursa ta de informații

„Puţine locuri sînt în ţara asta, care să strîngă laolaltă atîtea frumuseţi naturale precum judeţul Neamţ”

La 26 februarie 1903 se năştea la Izvorul Alb, comuna Buhalniţa, în familia unui mic funcţionar, profesorul Constantin Turcu, distins om de cultură, admirator al arhivelor şi documentelor, ziarist şi publicist. A urmat şcoala primară în satul natal şi la Grinţieş, continuându-şi apoi  studiile la gimnaziul din Hangu şi la Liceul de băieţi “Petru Rareş” din Piatra Neamţ, unde a obţinut bacalaureatul, în 1925. În anul următor s-a înscris la Facultatea de Litere şi Filosofie a Universităţii din Bucureşti, absolvind-o în anul 1929. Între anii 1930 şi 1942, a funcţionat ca secretar la Liceul Petru Rareş din Piatra Neamţ. În aceeaşi perioadă a fost profesor suplinitor de limba română la liceul sus-amintit (1929-1934), la şcoala superioarã de comerţ (1932-1933), la Gimnaziul Focşa Popovici (1933-1942).

În paralel, a depus la Piatra Neamţ o bogată activitate publicistică. A editat Anuarul Liceului de bãieţi Petru Rareş, a condus timp de şase ani ziarul cultural “Avîntul”, a întemeiat şi condus revista “Năzuinţi” a Societăţii de lectură a elevilor liceului din Piatra Neamţ. A colaborat la o serie de publicaţii din judeţul Neamţ şi din ţară.

Atracţia deosebită către istorie, fascinaţia documentelor, i-au orientat paşii spre Iaşi, unde în 1942, a fost încadrat la Arhivele Statului, ca arhivist principal – subdirector. În cei peste 20 de ani de muncă (1942-1963), a îmbogăţit zestrea Arhivelor ieşene cu noi documente achiziţionate, cît şi cu lucrãri destinate fondului documentar. La  Iaşi, Constantin Turcu şi-a relevat vocaţia de istoric, atît ca cercetător ştiinţific, cît şi ca şef de sector la Institutul de Istorie şi Arheologie A.D. Xenopol (1950-1963).

Scrierile sale se referă la domenii foarte variate: istorie, istorie literară, lingvistică, istorie culturalã, istoria şcolii, istorie economică, istoria bisericii, arhivistică, genealogie etc. şi-a adus contribuţia la realizarea unor volume de documente. Constantin Turcu a realizat o remarcabilă operă ştiinţifică, contribuind substanţial la îmbogăţirea istoriografiei româneşti.  Dupã 77 de ani de viaţă şi 50 de activitate ştiinţifică, s-a stins din viaţă, la 29 noiembrie 1980, la Iaşi, unde a fost înhumat la cimitirul Eternitatea. În mai 1940, profesorul Constantin Turcu a prezentat o interesantă comunicare cu ocazia Congresului Profesorilor de Geografie din Ţară, organizat la Piatra-Neamţ. Redăm în cele ce urmează o parte din această lucrare, cu precizarea că ea ne-a fost pusă la dispoziţie de alt profesor pasionat de istorie şi arhive din judeţul nostru, Gheorghe Radu. (Nicolae SAVA)

În dragostea lui mare pentru satul natal, neîntrecutul scriitor moldovean şi povestitor nemţean, Ion Creangă, a scris undeva că Humuleştii săi nu sunt un sat ca oricare altul. Asemeni lui, îndrăznim şi noi să spunem că judeţul Neamţ nu e un judeţ ca oricare altul… Căci puţine locuri sunt în ţara asta, care să aibă norocul să strângă laolaltă atâtea frumuseţi naturale, atâtea scumpe şi străvechi amintiri istorice, atâtea monumente de artă religioasă şi atâtea pietre de temelie în cultura noastră – aşa cum se întâmplă să fie în judeţul Neamţ, care, fără îndoială, este unul din cele mai vechi leagăne culturale ale Moldovei. Aşezat în creierii munţilor, străbătut de ape cristaline şi înveşmântat în codri seculari şi de nepătruns, ţinutul acesta a oferit locuitorilor lui o mare uşurinţă de viaţă şi o mare siguranţă împotriva tuturor primejdiilor, care s-au abătut veacuri de-a rândul pe aici. Aşa de vie şi puternică a fost odinioară viaţa românească în acest judeţ cu nume străin – Neamţ (cuvânt slav – liniştit, n.n.) încât noi, cei de azi, trăim aici copleşiţi de o puternică tradiţie strămoşească şi ne dezvoltăm hrănindu-ne din toată seva milioanelor de înaintaşi îngropaţi în brazda pământului apărat şi iubit din toate puterile lor. Ne hrănim din aurul gliei despădurită şi desţelenită de strămoşi; livezile noastre mai păstrează aroma roadelor străvechi; aceleaşi ape tămăduitoare ne vindecă de boli şi ne întăresc sănătatea şubredă; aceleaşi izvoare ne potolesc setea; aceleaşi privelişti ne desfată ochii şi inima, aceiaşi codri ne adăpostesc, ne încălzesc şi îmbogăţesc pe aceiaşi oameni şi buni şi răi… sufletul nostru se adapă din înţelepciunea şi experienţa veacurilor, păstrate în murmurul cronicelor; credinţa noastră se înalţă spre ceruri dinaintea aceloraşi altare, la care s-au rugat, în genunchi, întemeietorii şi ctitorii ţării… Nu-i aşa că nicăieri, ca în judeţul Neamţ, nu se simte mai puternică şi mai curată viaţa românească? Lucrul acesta este atâta de adevărat, încât n-a fost străin care să călătorească pe aici şi să nu rămână uimit şi să nu-şi însemne uimirea în notele lui de drum; şi n-a fost poet, scriitor şi pictor, care să nu aştearnă pe hârtie cântarea Bistriţei sau măreţia Ceahlăului… De ar fi să putem spune despre judeţul Neamţ numai aceste puţine cuvinte, încă n-ar fi de ajuns pentru ca să ne facem o idee despre importanţa lui de azi şi mai ales despre valoarea lui de altădată”.

Articolul precedentCetatea – Petrotub 1-1 (1-0)
Articolul următorAzi, la Casa “Hogaş”