DINESCU LA CNSAS

Cântec de lampă stinsă

Închisorile au fost deschise
dar din ele nimeni n-a ieşit,
unii chiar s-au spânzurat de vise
altii chiar s-au îngropat în zid.

Din pământ acum nu se mai poate
face nici biserică nici steag,
unii dau din umeri şi din coate
altii dau cu frunţile de prag.

Cine mă aşteaptă nu m-aşteaptă
omul viu din mine-i asfinţit
raza cade râncedă nu dreaptă
lacrima nu-i apă ci cuţit.

Mircea Dinescu

Articolul precedentCărţi în pregătire: Constantin Ardeleanu / „Obliteraţii” (XXIII) CALISTRAT HOGAŞ (2)
Articolul următorInscripţii nemţene/ Însemnări despre poeta Cristina Emanuela Dascălu