Felix Brunea Fox, pe numele lui adevărat Filip Brauner, a fost unul dintre cei mai mari reporteri din perioada interbelică. S-a născut la Roman, la 18 ianuarie 1898 şi a decedat acum 36 de ani (12 iunie 1977) la Bucureşti. Provine dintr-o familie de intelectuali evrei, din Chişinău, care, în anii 1980, a venit în România, stabilindu-se la Roman, în judetul Neamţ. A făcut şcoala primară la Roman, iar studiile medii la Iaşi, la Liceul Naţional. Face şi studii universitare, incomplete, la Bucureşti.
El este ziaristul care a stat 5 zile printre leproşii de la leprozeria de la Lărgeanca (în Basarabia, lângă Ismail) – bolnavi mutaţi apoi la Tichileşti, judeţul Tulcea -, experienţă din care a ieşit o carte cu adevărat senzaţională, ceea ce a constituit şi debutul său editorial (”Cinci zile printre leproşi”, Bucureşti, 1929), alt reportaj de senzaţie fiind cel dedicat lui Petrache Lupu (“Omul care l-a văzut pe Dumnezeu”). De altfel, graţie nenumăratelor reportaje despre “lumea comună”, publicate în principalele ziare ale vremii, Adevărul şi Dimineaţa marele poet Geo Bogza îl numea “prinţul reportajelor”. Filip Brunea-Fox părăseşte Iaşiul la 20 de ani, după cum spune soţia sa, Lisette Daniel-Brunea, „pentru un Bucureşti necunoscut”. Iată momentul plecării, aşa cum apare descris cu mulţi ani mai târziu, în textul Dulce târgul Ieşilor, publicat în 1973 în revista „Tribuna României”: „Exact la sfârşitul primului război mondial, în 1918, trenul aşa-zis al «armistiţiului», cel dintâi tren care readucea la vetrele lor pe bejenarii din Muntenia şi Oltenia goniţi de urgia armiilor nemţeşti în 1916 din provinciile natale şi pribegiţi în «dulcele şi ospitalierul târg al Ieşilor» luase, zic, în vagoanele înţesate şi îngheţate de gerul iernii şi câţiva tineri de pe meleagurile Bahluiului. Pe Benjamin Fundoianu, Iosif Ross, Alexandru Philippide şi pe mine. Prieteni încă din şcoala primară, ademeniţi încă din adolescenţă de mirajul Bucureştilor”. Debutul în presă a avut loc la vîrsta de 19 ani, la Iaşi, la revista Arena, condusă de Pamfil Şeicaru. Venit în Bucureşti, este imediat remarcat de Constantin Mille. Vocaţia fiind descoperită, se dedică unei cariere gazetăreşti prodigioase. Strălucirea profesională o dobândeşte ca redactor la «Dimineaţa» (1925-1937) şi «Adevărul» (1932-1937).” Semnătura sa va deveni repede celebră. Fox, Mac, Pan, Potomac, F.Br., F.Br.Fx., fx sunt pseudonimele sub care şi-a publicat textele, avangardiste sau jurnalistice, dar F. Brunea-Fox va rămâne apelativul consacrat, Fox fiind o particulă adăugată în semn de asociere dorită (probabil prin prisma profesionalismului) cu producătorul american de jurnale de actualităţi din acea vreme, Fox Movietone News. A scris despre Malta ca destinaţie a traficanţilor de carne vie, despre cartierele rău famate ale Bucureştiului, colcăind de lume interlopă, mizeria extremă din colibele improvizate prin gropile de gunoi, despre podurile peste Dâmboviţa ca adăpost pentru tinere fete nevoite să nască la adăpost de oprobriul public, adâncul mării explorat în costum de scafandru, leprozeria de la Lărgeanca, şocantă pentru cititorul zilelor noastre.
Însă, reportajele scrise de el după anul 1947 – anul înlocuirii forţate a monarhiei constituţionale cu republica populară, relativ puţine, nu fac decât să demonstreze că adevăratul jurnalism se poate practica doar într-o societate pentru care libertatea presei este un principiu garantat şi respectat şi nu o armă propagandistică. O parte au fost scrise în perioada „obsedantului deceniu”, când Brunea-Fox, încercând să revină în profesie, a fost nevoit să recurgă şi la o tentativă (nereuşită şi tocmai de aceea abandonată) de adaptare la realismul socialist.
Nicolae SAVA
Pacat ca nu traieste si in prezent , poate ar fi avut curajul , si poate ar fi sensibilizat si trezit lumea sa ia atitudine privind transparenta concreta a ceia ce sa intimplat cu miliardele imprumutate de alesii nostrii de la FMI pe care poporul roman impovorat de tot felul de taxe si impozite aberante si imbecile trebuie sa le plateasca.
asta da recesiune , si solidaritate , ei traiesc in lux si huzur putrezi de bogati iar poporul se zbate in saracie si este coplesit de necazuri si lipsuri .