Din 2008 tot încearcă administrația publică romașcană să găsească pârghiile care să permită salvarea Casei de Cultură de la prăbușire. Ridicată în 1970, la clădire s-au făcut doar mici reparații, în timp ce tencuiala cade de pe fațadă, iar acoperișul abia de mai ține. Până acum, legea nu a fost de partea autorităților. De fapt, primăria nu poate investi într-o clădire ce nu-i aparține. Sindicatele, proprietarii imobilului, spun că nu au bani pentru investiții, chiar dacă lunar, din chiriile percepute agenților economici care au spații aici, se încasează măcar o sută de milioane de lei vechi. “Am dat din nou această problemă în analiză și sper să fie gata până în toamnă. Trebuie multă atenție că riscăm să facem un demers care să se termine fără ca noi să mai putem interveni vreodată pe această problemă. În acest moment, ei ar vrea și cu slănina în pod și cu buzele unse: să luăm noi sala, să băgăm bani în ea, să raportăm acitivitățile pe care vrem să le facem și să plătim și o chirie. Nu se poate așa. Eu nu-s fraier. Noi dorim să ne-o dea pe 25 de ani, asigurându-le oricând acces, dar noi să fim stăpâni”, a declarat primarul Laurențiu Leoreanu.
Casa de Cultură, situată în centrul orașului, organizează în sala mare maxim 10 spectacole pe an. În rest este închiriată liceenilor pentru Baluri sau politicienilor care vor să-și țină electoratul aproape. Doar în Sala Mică se mai țin săptămânal evenimente culturale, asta pentru că actorii amatori din Roman vor să joace pentru iubitorii de teatru. În Casa de Cultură funcționează acum un salon de înfrumusețare, un cabinet notarial, o casă de schimb valutar, un bar cu terasă și două televiziuni locale. (C.M.)
